„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal 2:20a)
În hanul pustiu
din marginea orașului
se zornăi trudit armura
sutașului.
„Să-I aduci o ulcică
plină ochi!
Să fie răcoroasă,
de la beci!”
Hangiul îi dete un ghiont pe ascuns
argatului:
„Adu-i ce-a cerut (așa de ciudat)
sutașului!”
„O, domnul meu, ești însetat,
pesemne ziua ți-a fost grea?”
„A Lui a fost, n-a fost a mea!
Cam mulți tâlhari a condamnat;
pe Teta a pironit pe veci
pe Eu, pe -Mi, Mie, A Mea, Al Meu,
pe Însumi, cu pretenții vechi,
și a rămas doar Teta al Său.
E însetat și-I obosit deci,
ulcică plină, plină ochi,
să fie răcoroasă.
de la beci!”
Leave a comment
Comments feed for this article