Lacrima timpului

 

O, Doamne, ce mai trece timpul,

Se scurge istoria noastră

Dar nu rămâne nimeni s-o spună

Și totuși ea e mai frumoasă

Decât a celor ce-au pus piciorul pe lună.

 

Doamne, ne-ai dat atâta pace

Și cu-atât drag ne-ai fost ocrotire,

Ne-ai pus în inimi nețărmurită iubire

Și ne-ai legat cum nimeni nu poate desface.

 

Doamne, e-aici căderea serii

Iar umbre se lungesc prin luncă,

Mă doare că suntem pe ducă,

Și vom fi șterși de mâna uitării

 

Dar chiar și trecerea e-o binecuvântare ce ne-o dai,

Căci după moarte fi-vom cu Tine Iubire în Rai.