Surprins de un șarpe sau de o comoară?  În viață de multe ori avem surprize.  Se ivesc, din senin, fie ele rele, fie ele bune.  Pe cele rele trebuie să le învingem, pe cele bune le îmbrățișăm cu drag.  Există două povestiri tare interesante.

„Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină.  Omul care o găsește, o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.

Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.  Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.“

Dacă ai descoperi că Isus Hristos este cea mai mare comoară a omenirii ce-ai face cu tot ce ai strâns în sufletul și viața ta până acum?  Ai renunța la toate pentru a câștiga veșnicia raiului Său? Ai renunța la toate pentru a avea prietenia Împăratului împăraților? Ai “vinde“ tot ce e vremelnic pentru ceea ce e veșnic?

Advertisements

Poate te simți ca o barcă goală trasă pe țărm.  În jurul tău nu mai clipocesc valurile, nu mai simți freamătul vâslelor, nici gălăgia pescarilor.  Viața ta parcă nu mai are sens.  Ce ai fost a avut un rost.  Ai salvat vieți, ai ajutat la câștigarea existenței altora, ai făcut împosibilul posibil – nu-i așa, omul obișnuit nu poate umbla pe mare – tu i-ai dus pe luciul apelor :-).

Simți că arșița soarelui te usucă, te îmbătrânește.  Ești făcut pentru altă lume, nu te mai simți bine.  Nu dispera, nu toate lucrurile vieții sunt inteligibile.  O barcă nu este bună doar pentru pescuit, doar pentru navigat.  O barcă e frumoasă.  E plăcută la privit.  Scurgerea timpului și biciuirea vremii au lăsat urme frumoase, povești ce stau să fie depănate. În apele mării nu te putea atinge oricine.  Acum însă, și un copil se poate cocoța în sânul tău și la umbra ta își poate trage sufletul negustorul ambulant de scoici și brățări.  Nu mai ai tu bucuria valurilor, însă au alții bucuria înțărmuririi tale.  În larg te umpleai de pește, acum te umpli de apa ploii, de zăpadă și de încâtarea privitorului.  Oamenii te vedeau doar pe jumătate, acum ei văd și partea aceea tainică ce purta greul.

Tu barcă goală, ești frumoasă: ești semnul unei stânjeniri a vieții de la asfințit.  Tânjetul pentru o altă lume.  Tu duci gândul sufletului pe valurile veșniciei.  Odată zbuciumul mării se va sfârși iar truda se va transforma în fumusețe și încântare.

 

Toamna aproape a trecut, ne-am umplut cămările 🙂 cu provizii și mai facem ultimile rectificări.  A fost și acest an îmbelșugat prin mila lui Dumnezeu.  Se cuvine să Îi fim recunoscători.  Împăratul David scrie frumoase cuvinte de recunoștință în Psalmul 65, din care citez o parte:

„Tu cercetezi pământul și-i dai belșug, îl umpli de bogății și de râuri dumnezeiești, pline cu apă.  Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:  îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl moi cu ploaia și-i binecuvântezi răsadul.  Încununezi anul cu bunătățile Tale și pașii Tăi varsă belșugul.  Câmpiile pustiei sunt adăpate și dealurile sunt încinse cu veselie.  Pășunile se acoperă de oi și văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie și cântă.“

Oare tu omule, îți înalți gândul cu mulțumire către Cel care face pământul să rodească și care îți dă sănătate și privilegiul să te bucuri de bunătatea Lui?

După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei.  Iată cum S-a arătat: Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.  Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.“ „Mergem şi noi cu tine,“ i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.  Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.  „Copii“, le-a zis Isus, ,,aveţi ceva de mâncare?“  Ei i-au răspuns: „Nu“.  El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.“  Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.  Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!“  Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era desbrăcat, şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât ca la două sute de coţi. Când s-au pogorât pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.  Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.“  Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.  „Veniţi de prînziţi,“ le-a zis Isus.  Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?“ căci ştiau că este Domnul.  Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.  Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.  După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?“ „Da, Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.“   I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“  „Da Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele“.  A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“  Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.“ A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu.  Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.“ (Ev. Ioan, cap.21a)

Spălatul rufelor

Spălatul rufelor nu se mai termină niciodată, după cum Dumnezeu dă ploaie mereu, an de an, să spele lumea și s-o împrospăteze.  Lucrurile care trebuie făcute, chiar dacă nu sunt creații noi, ele aduc o prospețime în viață iar viața poate răsufla ușurată – ce trebuia făcut s-a făcut.  E datoria aceea umană, datoria îndeplinită.  Ea aduce o bucurie mocnită sub um strat superficial de frustrare.  De undeva de sus vine un mesaj șoptit „Ți-ai trăit bine ziua.“

Am primit o chitară crăpată, dezlipită, cu vreo două corzi vechi și de același fel (celelalte rupte), mecanisme stricate de două feluri prinse în holzșuruburi și șuruburi pentru metal.  Un instrument muzical cu nostalgice amintiri pentru proprietar – aparținuse cuiva drag lui, dar care nu mai era printre cei vii.  Un instrument stricat, este și el un instrument mort.  Este pus undeva spre păstrare și apoi, în cele din urmă, eliminat.

Pentru că era acum a mea, am încercat „învierea“ chitării. Cu frustrări, cu greu, cu perseverență, încercând mai multe metode, am reușit în cele din urmă să demontez fata, însă cu mai multe daune pentru chitară (bucăți și așchii rupte).

Apoi cu drag m-am apucat de reparații, de încleiere, de restaurare și relăcuire.  Acum cânt cu ea și mi-e tare dragă, parcă este un copil al meu.

Tot așa și viața umană.  Suntem specialiști în năruirea noastră.  Ajungem crăpați, dați la o parte, fără să mai fim buni, așteptând eliminarea.  Însă, dacă ne dăruim așa morți, stricați lui Dumnezeu și ne abandonăm în ceea ce Hristos poate face din noi, Dumnezeu mai întâi ne curăță – dureroasă operație – dezlipește de noi vechiul trai bolnav și începe restaurarea.  Cu mult drag, perseverență și răbdare Dumnezeu prin Duhul Său Sfânt ne face oameni noi, cu o viață nouă, care merită cântată spre slava Lui.  Iar Lui îi suntem așa de dragi, căci ne face copiii Săi.

De ce oare n-ai încerca și tu să vezi ce poate face Maestrul Dumnezeu din tine?  E greu să vii cu căință și încredere la El?  Lui Isus îi sunt dragi păcătoșii.  Pentru ei a murit, ca să le poată da în dar o viață nouă, curată, un nou început – o viață trăită cu El.  Dumnezeu există, Isus Hristos Fiul Său a murit și pentru tine.  El te caută – lasă-te găsit.

 

Chiar dacă e iarnă și drumul este pustiu, cu Dumnezeu destinația este lumina raiului.

revolution

Arta involuntară.  Așa îmi trebie dacă îmi curăț paleta. 🙂

pescador la odihna

 

Vă doresc un Craciun Fericit în care să vă amintiți de nașterea Domnului și Mântuitorului fiecărui om care crede în El, Isus Hristos.  Bunul Dumnezeu să vă dea credință și multă bucurie de aceste Sărbători. Viata are sens doar atunci când Îl căutam ca și magii și ne închinam Lui precum păstorii.

bethlehem-vedder

 

adam

 

mioritic pastoral

Psalmul 23 (O cântare a lui David)

Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsa de nimic.  El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău căci Tu ești cu mine.  Toiagul și nuiaua ta mă mângâie.  Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului meu până la sfârșitul zilelor mele.

 

 

vultur eagle

Peste om vin adesea necazuri și cerul vieții noastre se întunecă de nori grei.  Zilele sunt mohorâte, înfrigurate și soarele parcă uită să se mai ivească, totuși asteptând cu răbdare vedem că soarele se ivește iar.  Viața se înveselește din nou și parcă suntem mai puternici și mai plini de viață.  În cartea neprihănitului Iov sunt scrise următoarele cuvinte:

after rain dupa ploaie“Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare.  Eu aș alerga la Dumnezeu , lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu.  El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.  El varsă ploaia pe pământ și trimite ape pe câmpii.  El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți.  El nimicește planurile oamenilor vicleni și mâinile lor nu pot să le împlinească.  El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate: dau peste întuneric în mijlocul zilei, bâjbâie ziua ‘namiaza mare ca noaptea.  Astfel Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor și-l scapă din mâna celor puternici.  Așa încât nedejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura.  Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!  Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.  El face rana și tot El o leagă; El rănește și mâna Lui tămăduiește.” Iov 5:7-18

Am primit un dovleac,

ca un titirez

și’nainte ca să-l tai,

hai, să îl pictez. 🙂

 

dovleacul titirez

dovleacul titirez

 

“Cât va fi pământul nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea” (Geneza 8:22)

 

autumn ploughing araturi toamna

 

 

Craciun in Satu Nou

Probabil că acesta este ultimul tablou în ulei din anul 2015.

“Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.  Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:6,7)

Acum noi suntem cei pribegi, fără un loc de poposire…  Cine-L primește pe Mesia, pe Isus Hristos, în inimă găsește un loc de odihnă și este născut din nou, găsind astfel un loc în Împărăția lui Dumnezeu.

Câți dintre noi nu trecem pe lângă trunchiuri de copaci și nu vedem în ele decât o bucată de lemn uscat.  Sunt unii care au aceiași ochi dar văd și cu sufletul; ei văd dincolo de aparențe.  Sufletul lor caută comoara care e ascunsă, ei văd ce poate fi, ce ar fi când pun ceva din ei și însuflețesc neînsuflețitul.  Aceștia văd frumosul care ar putea fi și au îndrăzneala să încerce aproape imposibilul.

violoncelist_sculptura in lemn

toamna cu cai

 

 

 

peisaj de tara

 

January 2019
M T W T F S S
« Nov    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Arhivă

categorii

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Advertisements