Mai întâi e o idee, un îndemn, poate o poruncă.  Apoi, cu planificare sau nu, truda și așteptareeaaaa. Vezi puțin la început, e doar un început, o speranță, o tânjire – nedesăvârșire.  Mai multă trudă, mai multă răbdare, consecvență – continui, nu te lași.  Speranța și așteptarea  îți dau puteri, desnădejdea luptă să ți le secătuiască.  Vin lucrurile potrivnice, totul în jurul tău strigă: „E în zadar!“ Te îndârjești, speranța, știi că aceasta este calea, știi că așa e bine – faci totul ce depinde de tine. Și în toiul oboselii sufletului tău, spre asfințit vezi că ce ai semănat a înflorit.  Acum truda este însoțită de frumusețe, nădejdea capătă contur. Iar la apus de vară, de arșiță, culegi cu bucurie rodul sufletului tău.

În Biblie sunt multe texte ce exprimă această bucurie. Unu este cu privire la bucuria pe care o are Dumnezeu când vede că în sfârșit omul o ia pe calea cea bună: „Și tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui și vei împlini toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi.  Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăți, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău; căci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinților tăi.“ (Deut.30:8-9)

Despre Domnul Isus Hristos se spune că, după ce va suferi pentru mântuirea oamenilor, va vedea și El rodul trudei sale.  „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora.  Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.“ (Isaia 53:11 – citește tot capitolul ca să înțelegi mai bine)