Călătorind prin aer, pe un ecran apare o fotografie în lumina caldă a dimineții. M-a făcut curios. Era o fortăreață. Caut și găsesc istoria acestui castel – Christianburg sau Elmina – din Gana africană. Construit în perioada colonialistă, castelul a fost un punct de comerț cu sclavi. Câtă suferință or fi văzut zidurile acestea nimeni nu mai poate spune, doar ne imaginăm. Cei care l-au construit probabil credeau că este al lor. Însă și cei care l-au construit și cei care au suferit în acest loc și cei care au produs suferință au trebuit să plece și să lase totul în urmă. La prag, toți au lăsat în urmă ce au avut.

Poate ai în chirie azi o suferință și plătești cu greu întreținerea ei, poate ai niște oameni care îți fac zilele amare, chinuite. Poate azi te fălești cu răutatea ta. Poate te mândrești cu realizările tale. Nu știu. Toți avem ceva ce ni se pare că-i al nostru. Realitatea este că pe pământul acesta suntem doar chiriași. Nimic nu-i al nostru. Sunt doar lucruri încredințate pentru o vreme și apoi trebuie să lăsăm totul și să plecăm să dăm socoteală Celui care ne-a lăsat pentru o vreme în lumea Lui.

Ce faci cu ce ai? Ce faci cu suferința ta? Cum o folosești? Ce aur poți scoate din ea? Ce faci cu posesiunile, cu puterea și influența ta? Cum le folosești? Poți spre bine sau spre rău.

După plecare vei lăsa doar amintirea. Amintire tristă, amintire frumoasă, amintire urâtă, amintire extraordinară, parfum sau miros urât.

A umblat pe pământul acesta un Om. Singurul pe care-l putem numi Om cu adevărat. În suferință și în dispreț, în prigoană sau moarte a lăsat doar bine, iar parfumul Lui rămâne peste veacuri. Aici, atunci, a trăit ca și chiriaș, n-a luat la înălțare nimic. Se va întoarce ca Stăpân, ca Judecător, ca Împărat. A Lui este lumea aceasta și El știe totul despre cum se trăiește aici, despre îndurare, despre violență, despre răutate, despre bunătate, despre chin și despre răbdare, despre tot ce vrei. El, Isus Hristos, a făcut din viața temporară de chiriaș o capodoperă a mântuirii, un munte nesfârșit de aur, argint, pietre scumpe.

Sângele Lui picură cu picurul fiecărui străpuns, suferința lui este împletită cu suferința fiecărui om, rănile Lui sunt căușul rănilor tale. Tot ce-i rău și ce se face împotriva vreunui om se face mai întâi împotriva Omului. Tot El e idealul fiecărui bine. Iubire de oameni, iubire de vrăjmaș, îndurare și milă pentru cel sărman, prieten adevărat, ajutor în necaz. A fost pentru o vreme chriaș ca să ne învețe cum să trăim ca chiriași.