Și ei pot să trăiască la bloc! 🙂
Recent Posts
- Pe marea vieții
- După ploaie, ce crezi că vine?
- Doar chiriași
- Încremenire
- Pescador și bărci la Eforie Nord
- Pisică în aqua
- Fereastra
- Cugetare
- Toamnă, nu credeam c-ai să mai vii
- Tablouri uitate – Forgoten paintings
- Să mai răcorim ziua
- Maci galbeni
- Să vezi rodul muncii tale
- Să speli să știi
- Aurul bun
- Bună ziua. Ce mai faci?
- Surprins?
- Barca goală
- Toamna și recunoștința
- Encounter
- Frumusețea muncii zilnice
- O viață nouă
- Frumusețea familiei în vremuri grele
- Revolution
- Pescador la odihnă
- Crăciun Fericit!
- Adam
- Păstorul
- Vulturul
- După ploaie
Arhivă
Recent Comments
 | aquarele on Fereastra |
 | Camix on Fereastra |
| aquarele on Surprins? |
| Camix on Surprins? |
| Barca goală — AQUARE… on Barca goală |
AQUARELE 
3 comments
Comments feed for this article
July 28, 2012 at 8:52 pm
Camix
Și la balconul nostru se ciubăreau niște vrăbiuțe într-o vreme. Își găsiseră loc chiar dedesubtul balconului, nu știu ce gaură și-au putut găsi sau confecționa. o vedeam numai de jos, de pe asfalt.
LikeLike
July 28, 2012 at 8:54 pm
Camix
A, încă o chestie: mai nou, găsim ceva bucățele de pâine în balcon. Se poate să fie din cauză că își aduc mânarea găsită pe acăr-unde în balconul nostru ca să se ferească de ”răpitori”? Ca s-o mănânce în siguranță.
LikeLike
July 28, 2012 at 9:42 pm
aquarele
Poate sunt vrăbiuțe neobișnuit de generoase și se gândesc la oameni, să le aducă aminte de felul în care Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Ilie în deșert și de faptul că, indiferent prin ce trecem, 🙂 El ne poate purta de grijă și nouă în ziua de azi. Puțină pâine, câteva bucățele, dar din inimă. Câtă vreme mai vedem vrăbiuțe să știm că Dumnezeu este în controlul și deasupra circumstanțelor.
LikeLike