Copii au frumusețea gândului curat.  De aceea lumea lor este încântătoare.  Lumea din jurul lor rezonează în inima lor după inocența pe care ei o proiectează în afară.  Nu toate lucrurile sunt înțelese dar ele au farmec.  Urâtul îi îngrozește, răutatea îi rănește, viclenia îi umple cu dezamăgire.  Ei vin înainte cu inima deschisă spre bine și sunt plini de încredere.  Ei te cred pe cuvânt, văd oamenii idealist, frumoși, buni. Ei primesc fără bănuială, așa cum ar fi normal; văd intențiile drepte, lipsite de viclenie, nu cunosc bătaia de joc, nu cunosc batjocura.  Revenirea la bucurie este ușoară căci știu să ierte și să uite nedreptățile și știu să fie buni cu cei nedrepți.

Ce tristețe este pierderea gândului curat.  Viclenia și bătaia de joc se răsfâng și înfrâng pe cel care le dospește.  Lumea lui devine suspicioasă, contorsionată; orice lucru bun, orice intenție bună este privită cu suspiciune, cu păcat, căci inocența a fost exilată, nu mai e pe prispă.  Lucrurile nu mai sunt fermecătoare căci au atașate de ele o parte întunecată.  Gândul nu mai e normal, este defectuos.  Lumea rezonează în ei viclean după proiecția gândului lor.

Ce frumos este gândul curat!  El ne păstrează o fereastră spre lume luminoasă și cu povești sau realități încântătoare.