Câți dintre noi nu trecem pe lângă trunchiuri de copaci și nu vedem în ele decât o bucată de lemn uscat. Sunt unii care au aceiași ochi dar văd și cu sufletul; ei văd dincolo de aparențe. Sufletul lor caută comoara care e ascunsă, ei văd ce poate fi, ce ar fi când pun ceva din ei și însuflețesc neînsuflețitul. Aceștia văd frumosul care ar putea fi și au îndrăzneala să încerce aproape imposibilul.
Recent Posts
- Pe marea vieții
- După ploaie, ce crezi că vine?
- Doar chiriași
- Încremenire
- Pescador și bărci la Eforie Nord
- Pisică în aqua
- Fereastra
- Cugetare
- Toamnă, nu credeam c-ai să mai vii
- Tablouri uitate – Forgoten paintings
- Să mai răcorim ziua
- Maci galbeni
- Să vezi rodul muncii tale
- Să speli să știi
- Aurul bun
- Bună ziua. Ce mai faci?
- Surprins?
- Barca goală
- Toamna și recunoștința
- Encounter
- Frumusețea muncii zilnice
- O viață nouă
- Frumusețea familiei în vremuri grele
- Revolution
- Pescador la odihnă
- Crăciun Fericit!
- Adam
- Păstorul
- Vulturul
- După ploaie
Arhivă
Recent Comments
aquarele on Fereastra | |
Camix on Fereastra | |
aquarele on Surprins? | |
Camix on Surprins? | |
Barca goală — AQUARE… on Barca goală |
Leave a comment
Comments feed for this article