De ce?

(sursa foto modificată: Wikipedia)

De ce?

 

Când Soarele-i destul și pentru tine,

Să veștejești sub raze de opaiț,

Când roua se revarsă ‘nviorare,

Săruți jilave ziduri cu nesaț.

 

Pe coridoarele de umbre

Aduni în sipete putreziciuni,

Pe tronul ros de carii și de molii

Ești regele create-i tale lumi.

 

Tu aripi ai, dar frântu-le-ai în lanțuri

Să uiți că ești făcut pentru un cer

Și stai trudind la flori de piatră spartă

În colivia ta de fier.

 

Lumina aspru te rănește,

Căci ochiul castelan e adâncit.

Măiastra simfonie chiar te chinuiește,

Căci ai trăit cu lilieci în chițcăit.

 

Să vii în lumea Lui: e Libertate!

Avânt spre ceruri dalbe de cleștar,

Să stai sub stropii dulci de Soare,

În mlădierea vântului de har.

 

Să ieși, să zbori, să zburzi de încântare

Sub revărsări de primăveri neîncetat,

Să simți în piept iubirea-I jertfitoare

Și să domnești cu El, pe tronu-I sub smarald.

 

„Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie…“ „Și iată că în cer era pus un scaun de domnie și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu, și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu, ca o piatră de smarald la vedere.“ (Apocalipsa 3:21; 4:2,3)