beautiful flower

Orice lucru are un preț, totul costă, chiar și lucrurile gratuite – pentru ele plătește cineva. A avea o proprietate înseamnă plata unui preț și apoi, mereu, plătirea taxelor. Cu cât proprietatea ta e mai frumoasă, cu atât taxele sunt mai mari și frumusețea mai greu de întreținut. A fi frumos e ca și cum ai fi o floare parfumată, viu colorată, în loc să fii un spin țepos și usturător mirositor. Însă a fi frumos ca o floare, e să rabzi pe toți care vor să se înfrumpte din nectarul tău, fie albine, fie trântori, purici, lăcuste. Ești doar floare, nu știi să rânjești, nu știi să înjuri, nici să fii morocănos. Știi doar să dai parfum, nectar și să luminezi cu bucurie a ta culoare. Nu e oricum să fii lipsită de spini, de picioare, de pumni. Nu poți întinde mâna ca să ceri, să apuci. Oricând te poate călca în picioare o vacă, un măgar, te poate rupe un copil îndrăgostit ce îți smulge petalele ca să afle dacă îl iubește nu-știu-cine. Ești o floare!

A fi frumos e ca și cum ai fi un izvor limpede, răcoros. Tu una știi și una ești. Un susur vioi, cristal neprihănit, înviorare, alinare, odihnitor. Sunt mulți cei ce trec și sunt recunoscători, dar și mai mulți sunt cei ce își spală picioarele, bocancii, în apa ta neîntinată și pleacă mai departe înjurând, trăgând nepăsători dintr-o țigară. A fi frumos câștigă laude, dar și mai mult atrage invidie, răutate și batjocură din partea celor hidoși. A fi frumos, poți fi neînțeles de cei care au redefinit frumusețea după starea lor jalnică. A fi frumos e suferință, iar frumusețea își înalță cel mai mult coroana printre lacrimi. A fi frumos e să plătești prețul frumuseții până la capăt.

Cel mai frumos dintre oameni, Isus Hristos, a răspândit înțelepciune, model de viață, bunătate, iubire, altruism. A dat tot ce-a avut, a slujit tuturor. A vindecat pe cei bolnavi, a hrănit pe cei flămânzi, a îmbărbătat pe cei descurajați, i-a prețuit pe cei săraci, a înviat pe morți. Toți veneau să profite în preajma Lui. Cu cât era mai frumos cu atât mai apăsătoare era frumusețea Lui, cu atât prețul de plătit era mai mare. Hidoșenia omului păcătos n-a mai putut răbda, nici suferi așa ceva. L-au schingiuit, l-au batjocorit, l-au blestemat, l-au răstignit – în toate pândind să vadă ceva din ei în El. Până în ultima clipă a rămas frumos: bun, adevărat, iubitor, iertător. Și iată-L mort. Ce-a fost mai frumos pe pământul acesta vreodată, strivit. Și au plecat toți bătându-se amarnic cu pumnul în piept.

Însă frumusețea adevărată nu poate pieri. A treia zi a înviat, apoi S-a înălțat în slava de unde venise, lăsând în urma Lui promisiunea vieții frumoase și veșnice tuturor celor ce-L vor imita.

Astăzi, aceeași hidoși încearcă să mânjească amintirea lui Isus. Îl distorsionează, fac basme pe seama Lui, Îl aseamănă noroiului din sufletul lor. Totuși El rămâne la fel, plătește prețul și azi, rămânând cel mai frumos dintre oameni – Fiul lui Dumnezeu – neprihănit, iertând și primind la apa Sa vie pe orice suflet însetat și obosit, primind la masa nectarului Său pe orice suflet flămând și dornic de lumină. El ni se dăruiește chiar și astăzi.