În iarna friguroasă, încremeniți în zăpezile acestei morți, tânjim și nădăjduim după înviere. An de an, an de an. Încet viața se scurge spre iarnă, mai aplecate sunt crengile, goale sau roditoare, din ce în ce mai despodobiți de fală, ne plecăm în fața constrângerii destinului fiecăruia dintre noi. Dar este o înviere! Ea vine să ne găsesască înmuguriți la o viață nouă sau uscați și buni doar pentru foc. Câtă viață am agonisit în noi? Avem în noi Viața, când vine primăvara?
AQUARELE 
3 comments
Comments feed for this article
February 14, 2014 at 1:41 pm
Camix
cu ce ar trebui să înceapă un amator de pictură? 🙂
LikeLike
February 15, 2014 at 1:35 pm
aquarele
Camix,
Aș începe cu practicarea sitematică, perseverentă (e posibil și în paralel) a îndemânărilor de bază. Poți încerca să sari peste „trudirea” aceasta, dar din experiența mea pot spune că doar întârzie atingerea acelor realizări care te-ar satisface.
E importantă alegerea unui mediu de exprimare, precum acuarele, pasteluri, cărbune/grafit, acrilice sau uleiuri. Fiecare are frumusețea particulară și avantaje/dezavantaje. Acuarelele au o extraordinară transparență, o luminozitate, prospețime; sunt potrivite pentru un spațiu mic de desfășurare și depozitare și pentru un transport ușor. Sunt ușor imprevizibile și necesită o bună planificare înainte de executare, însă sunt stiluri care adoptă o adaptare la personalitatea apei și „creativitatea” ei, planificarea fiind mai dinamică și întârziată. Acuarelele sunt potrivite pentru un timp redus de execuție (aprox. 2 ore minim). Pastelurile prezintă aceleași avantaje de spațiu și timp, necesită și ele o bună planificare anterioară a aplicării lor, nu curg dar sunt un pic „messy” – amintirea scrisului cu cretă la tablă. Acrilicele sunt la răscrucea dintre acuarele și uleiuri. Fără toxicitate și mirosuri, apa este diluantul, timp redus de realizare și uscare, însă uscarea lor rapidă poate fi uneori un dezavantaj în corectare, amestecare, estompare (valorație – ex.: trecerea ușoară, gradată de la o valorare închisă spre una mai deschisă). Am găsit că au și un alt dezavantaj major. Aderența culorilor acrilice nu este la fel de bună ca cea a uleiurilor întrucât se pot, în anumite condiții, jupui de pe suportul sau de pe stratul de aplicare.
Uleiurile, culorile consacrate în lumea picturii au dezavantajul (în cazul urgenței de predare a unei lucrări)/avantajul unui timpîndelung de uscare. Sunt și aditivi care pot accelera uscarea, iar lumina soarelui (ultravioletele) accelerează polimerizarea uleiurilor. Acum avantajele sunt enorme. Se poate realiza orice grad de transparență prin straturi succesive de „glazes”, se pot corecta în timp util, se pot picta straturi succesive, chiar picturi peste picturi 🙂 etc. Însă culorile în ulei sunt mai scumpe și necesită puțin mai mult spațiu de desfășurare/depozitare, sunt mai greu de transportat.
Acum, oricare ar fi alegerea, recomandarea ar fi să începi cu niște materiale de bună, foarte bună calitate și cu o paletă simplă (adică: un roșu, un galben, un albastru și un alb – pentru tot ce nu e acuarele și pastel). Pentru acuarele albul foii este albul, chiar și pentru rozuri etc. deschise. Hârtia folosită să fie de minim 300 grame/m2 – 400 gr/m2. Duă pensule, una mică și una pentru „washes” „lavage”/ umeziri masive. Eu folosesc un nr.5 Cotman de Winsor&Newton și o pensulă caligrafică chinezească de foarte bună calitate. Pensulele trebuie să fie din păr natural (veveriță, cămilă) – acesta controlează bine apa. Pentru acrilice sunt recomandate pensulele sintetice, iar pentru uleiuri, pensulele din păr de porc. Mai bine cumperi două pensule foarte bune decât o sută de pensule ieftine care lasă părul și nu au vârful și suplețea bune. Sunt multe de spus, sunt deschis pentru detalii și precizări.
Un început bun în pictura în culori este peisajul simplu sau natura moartă sub o sursă unică de lumină dezvoltând realizarea oricărei culori din cele trei culori de bază (primare). Chiar poți realiza aproape orice culoare cunoscând și intreacția culorilor. Eu am început cu acrilice în școală, dar am trecut repede la uleiuri – care rămân până azi preferatele, și am învățat apoi și frumusețea acuarelelor și pastelurilor.
Începe cu observarea lucrurilor cu ochii întredeschiși „mijiți” ca să poți vedea bine raportul dintre valori (umbre, lumini, relațiile dintre ele) și observarea schimbării unghiurilor linilor – un concept ajutător este citirea ceasului – ex.: linia aceasta este pe la ora 14:30 sau 23:00. Iar pentru acest răspuns, ultimul lucru la care aș lucra, ar fi tranziția fină de la o valoare la alta (umbră spre lumină) în toate culorile.
Dacă te hotărăști, pot posta, cu voia Bunului Dumnezeu, unele lecții și referințe.
LikeLike
February 15, 2014 at 3:10 pm
Camix
Oai, mulțumesc mult pentru răspuns. Eu deocamdată mi-am luat acuarele tempera. Nu am loc de depozitare. Acum învăț care e diferența dintre ele, deși cel mai bine aș învăța-o testându-le pe toate.În școală, mi-a plăcut foarte mult să pictez, dar n-am continuat nimic. După facultate, am mai avut o perioadă scurtă de grafică amatoristă care și ea mi-a plăcut mult, că mă relaxa.
Daaa, îmi folosește orice ajutor, lecții, referințe, orice orice, chiar te rog, dacă nu-ți ia prea mult timp, când o să poți și ai dispoziție. Am vreo 5 pensule, dar nu sunt mulțumită de păr. Da, văzui la artiști că prima dată umezesc toată planșa pentru fundal. Mi-am luat și eu una mai lată, mai mare. Dar am găsit și un magazin unde au pensule foarte bune, se simte diferența de păr, într-adevăr, și mă voi mai dota și de acolo.
M-am gândit și eu la peisaje simple – cu ăsta am și început – cu natură moartă cu ceva fundal cu umbre și lumini. O chestie care mi s-a părut foarte simpatică a fost că m-am uitat cum se face un strop de apă căzut pe o platformă. frumoooos. Sper să ajung și eu să pot evidenția tridimensionalitatea astea a obiectelor cât de cât rezonabil.
LikeLike