heaven

Tu ești frumos

Parfum de raze îți învăluie veșmântul,

La Tronul Tău, fantastice puteri privești cu’ngăduință,

Vulcan Ți-e pieptul între dreptate și milă

Și cumpănit în vorba, care ia ființă.

Tu poți trăi în zdrențe cu argatul,

Purtându-ți pași însângerați prin tină,

Dar poți cina și cu înaltul

La masa cea de sapiențe plină.

Te-ai ostenit ca să ne faci o săptămână,

O zi abia Te-ai odihnit în pace

Căci, prea curând, ce ai făcut am început desface

Iar viața s-a întors țărână.

Tu ești frumos cu ochi ce-s veșnic plânși

Și tot frumos când salți de bucurie,

Gândind că preaiubiții vor fi strânși

La pieptul Tău pe veșnicie.

Sărac ai fost, dând Totul,

Ce ai avut mai scump,

Și n-ai ținut la a Ta fericire,

Chiar timpul l-a întortocheat

a Ta iubire…

M-aplec cu ochii arzători

Și inima pulsând ca soarele,

Cu trupul proșternut în colb de nori,

Ca să-Ți sărut picioarele.