Viața la țară are o frumusețe aparte.  Poate tocmai din cauză că în ea este și multă trudă și durere de aceea are ceva nobil, idilic în ea.  (Încă) Se trăiește simplu, omul și natura creată de Dumnezeu… Zgomotele sunt știrile: undeva latră un câine – trece cineva sau câinele plictisit încearcă să prindă muște, mugesc vacile – e timp de hrănire sau mulgere, se aud ciocănituri de fier bătut – se cosește pe undeva, sunetul supărător de fierăstrău circular – vecinul cutare și-a cumpărat lemne, ciocane lovind lemnul – vecinul își pune acoperiș nou, cotcodăcit de găini – crește producția de ouă, hurducături pe drum – trece o căruță, scârțâit de lemn – cineva scoate apă.  Zumzet de albine, cânt de ciocârlie, țârâit de cicoare – e amiază, cer senin, temperatura cuprinsă între … și … grade, 🙂 foșnet de frunze – bate vântul, e liniște și pace.  Strigăte și vorbe repezite – iar se ceartă țața Leana.  Sunet de talăngi – vin vacile de la păscut.  Prin seara ce se lasă se ridică fum din hornuri, oamenii se strâng la masă, le lasă liniștea, luminile se răresc, oamenii și toate celelalte se culcă.

Cu vaca Valea Dragului