Pentru Numele Său

Da! Pentru Numele Său merită să mori,

Să lași în urmă vestejite slăvi și spelndori,

Să te încarci cu-a munților durere,

Ce sfâșie bobul de mângâiere.

 

Ciocane să vuiască primprejur

Și ploi de cuie să se ‘ntipărească ‘n față

Prieteni și dușmani scuipându-te a greață,

Căci sare și lumină răspândești în jur.

 

Cu pieptul ca de stâncă respiri de la alt cer,

Cu universuri infinite chircite ‘ntr-un ungher

Să picuri ostenit și blând, ca un burete,

Pe pompele de fiere ceara iubirii pecete.