A fost un om care a știut ce-i suferința și, mai mult, a știut cum să trăiască frumos viața cu Dumnezeu.  Iată un fragment din autobiografia lui Nichifor Marcu, intitulată Umblarea mea cu Dumnezeu tipărită de Editura Agape, Făgăraș:

Iov

Cu El în suferințe

 

„Îmi este frică de fericiri și bucurii mari, pentru că știu că Dumnezeu nu cercetează pe fiii Săi iubiți prin astfel de lucruri.  Sunt mulți însă care aleargă numai după fericiri și bucurii, iar când apare în fața lor crucea, țipă îngroziți și dau repede înapoi.

Dumnezeu are foarte mulți fii pe care vrea să-i crească mari, sfinți, puternici, care să-I facă cinste pretutindeni.  Dar ei se văicăresc, strigă și țipă ca niște copii; săracii de ei!

Când văd că Dumnezeu lucrează puternic în viața cuiva, prin suferință și greutăți, iar el rabdă căldura cuptorului, atunci știu că Dumnezeu a pregătit lucruri mari pentru el.

Dumnezeu, la urma urmei, nu-ți este dușman; El îți dorește numai ce este bun, frumos și necesar.  Dar cel mai mare dușman al tău ești tu singur.  Cât de ușor poți face un pas, o săritură din suferință și greutăți, și atunci când crezi că ești eliberat, ai sărit dintr-un foc care se stinge într-unul care nu se stinge.  Nu sări din baltă în fântână.  Lasă suferința pe seama Celui care a îngăduit-o.

Pe Dumnezeu iubește-L, iar de tine teme-te.  Suferința e grea, dar obișnuiește-te cu ea.  Dumnezeu dă fiecăruia cu măsură.

Înțelege bine: cu cât metalul vieții tale este mai bun, cu atât focul trebuie să fie mai mare.  Bucură-te în suferință și mulțumeaște-I lui Dumnezeu care este lângă tine, în jurul tău și în tine.”