pauza muzicală

Mă refer aici nu la caracterul urât ci la urâtul care vine din lipsa de armonie sau proporționalitate.

Când eram adolescent eram tare supărat că sunt urât și nu puteam înțelege de ce este lăsat urâtul.  Mai târziu mi-am dat seama că urâtul acesta m-a protejat de multe păcate.  Maturizându-mă, devenind un creștin și dorind să fiu pe placul lui Dumnezeu m-am confruntat cu niște cuvinte dificile ale Domnului Isus. „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu precurvești.’  Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și precurvit cu ea în inima lui.” (Evanghelia lui Matei 5:27-28)  Trăisem o vreme între oameni care fluierau după femei și spuneau în urma lor tot felul de lucruri obsecene.  Acum trebuia să-mi disciplinez privirea și gândirea.  Și n-a fost ușor.  Din ce în ce mai mult „frumoasele” își puneau și își pun în evidență tot mai strident înzestrările.  Este o luptă zilnică, o oboseală sufletească, mereu luptând, mereu evitând, mereu disciplinându-mă.  Multe fete nu își dau seama că prin felul lor de purtare pe mulți duc în păcat.  Decența este din ce în ce mai rară.  Tot Domnul Isus spunea că „Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire!  Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:7)

Am realizat că atunci când întâlnesc oameni urâți (în sensul specificat mai sus) sufletul meu se odihnește, nu este sub atac.  Am realizat unul din scopurile urâtului: să fie o pauză.  Cei urâți, de asemenea, sunt într-o situație de mai puțin „Vai”, ei sunt protejați într-un fel de resposabilitatea și pedeapsa seducerii semenilor lor.  Precum este pauza în muzică așa este și urâtul printre oameni.  Nu-i chiar așa rău să fii urât. 🙂