Cum știu că Dumnezeu există II

Înainte de toate trebuie să fac aceeași precizare ca aici că experiențele unui om cu Dumnezeu nu validează nicidecum sfințenia sau evlavia unui om.  Ele sunt doar semne ale harului, îndurării, bunătății și bunei-voințe a lui Dumnezeu!  Acest lucru este evident în viața poporului Israel care a fost martorul celor mai uluitoare manifestări ale lui Dumnezeu prin minuni și totuși mulți, cei mai mulți, nu au trăit după voia Lui.  Viața mea atârnă de harul Lui!

În primul rând, dacă ai sosi cu corabia ta la țărmul unei insule și debarcând ai găsi doar un om.  Dacă ai intra în vorbă cu acesta și te-ar lua la o plimbare și ți-ar arăta grădini cu pomi fructiferi, iazuri cu pește, parcuri și grădini de flori, turme de oi și l-ai întreba „Ale cui sunt toate acestea?”, iar el ți-ar răspunde că sunt ale lui, că el le-a sădit, le-a amenajat și le-a crescut, ce ai face?  Vezi că din ce îți povestește toate se potrivesc cu realitatea, l-ai crede?  Nu mai e nimeni pe insulă și nu este nici un semn că insula n-ar fi a lui.  Luându-te la masă, ospătându-te, tratându-te bine, fiind consecvent dar și radical în toate, găzduindu-te frumos, ți-ai da seama că este „dintr-o bucată” și de caracter.  L-ai crede?

Biblia, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu către noi oamenii, începe așa: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.”  Nimeni nu mai era acolo, nimeni nu a fost de față, însă din felul în care se poartă Dumnezeu îți dai seama că este singura autoritate în domeniul originilor și că e „dintr-o bucată”, este de caracter și nimic nu susține vreo umbră de îndoială.  Spusele Lui sunt coerente și se potrivesc cel mai bine cu realitatea.

În al doilea rând, dacă te-ai trezi deodată închis într-o cameră unde ai cam tot ce-ți trebuie și acolo se află chiar și un interfon.  Apeși pe buton, vorbești la microfon și ceri o sticlă cu apă minerală rece.  Nu se aude nimic, dar pe o ușiță în perete intră în camera ta o sticlă brobodită de apă minerală.  Mai încerci și cu altceva și se întâmplă cam la fel.  Uneori lucrurile sunt de o calitate chiar mai bună decât ceri, alte ori sunt diferite, dar efectul lor este mai bun decât te-ai fi așteptat.  Ce crezi?  Există cineva la capătul celălalt al firului?

Cum știu că Dumnezeu există?  Mai întâi cred pentru că El chiar a ales să ne spună lucrul acesta.  În al doile-a rând, cred lucrul acesta pentru că m-am rugat Lui că „dacă există să-mi schimbe radical viața” și lucrul acesta s-a întâmplat.  Am fost un om pentru care viața și suferința nu mai aveau sens, acum viața și suferința au sens.  Viața merită trăită, suferințele au locul lor și semnificația lor în viața mea.

În al treilea rând, am avut parte de unele experiențe care sfidează orice probabilitate.  Ce-a mai radicală și uluitoare, de domeniul fantasticului, experiență din domeniul nevoilor materiale a fost următoarea.  Eram la școală în State împreună cu soția mea.  Era o zi de vară.  Am ieșit de la cursuri, am trecut pe la poștă și la cutia poștală am primit un plic în care eram înștiințat că trebuia să trimit chiar în ziua aceea suma de 80 de dolari.  Am plecat spre dormitor, urcam la deal prin arșiță și m-am rugat în mintea mea lui Dumnezeu ca, dacă e voia Sa, să-mi dea azi acești bani.  Am ajuns la dormitor. Am intrat în cameră. Soția mea dormea.  Aveam în cameră, chiar lângă ușă un mic birou și un scaun.  M-am așezat pe scaun ca să mă odihnesc și să mă răcoresc un pic.  Cum stăteam așa, deodată, pe sub ușă este strecurat un plic alb.  Nu am deschis ușa, nu știu de ce.  Am început să râd „ca prostul” (expresia românului). Când am deschis plicul, în el erau exact 80 de dolari. Nu un dolar sau uncent în plus, nici în minus.  Exact cât îi cerusem lui Dumnezeu.  Am plecat la poștă, am trimis banii, iar această experiență a rămas un monument în viața mea.  Un monument al devezii clare că Dumnezeu există și El este aproape de noi în nevoile noastre.  Nimeni altul nu a știut de nevoia, nici de rugăciunea mea, decât Dumnezeu, iar El a hotărât să mă asculte.

Cum poți ști dacă Dumnezeu există?  Începe să-L cauți, să dialoghezi cu El și împacă-te cu El prin credința în fiul Său Isus Hristos.

A fost odată un orb din naștere care fusese vindecat de Domnul Isus și fiind interogat de liderii religioși ai acelei vremi cu privire la Isus, el a spus: „Eu una știu.  Am fost orb și acuma văd.”   Nu poți ști ce gust are un fruct pe care nu l-ai mai întâlnit în viață, decât atunci când muști din el și simți deplin aroma și savoarea lui.

Don’t ask me to explain for you how one could start again
or hardened hearts could soften like a child

Don’t ask me how to reason out the mysteries of life
or how to face it’s problems with a smile

Go ask the man who’s found a way to take a rose back home to stay when all communications were destroyed.

Go ask the child who’s walking now who once was crippled and then somehow her useless legs were made to jump for joy

Go ask the one who’s burned out mind has been restored I think you’ll find the questions not as important as before

Don’t ask me if He’s good or bad I only know the guilt I had is gone
and I can’t tell you any more

Don’t ask me how to prove to you why I know God is there or how I know that He would care for you

And don’t ask me why Someone so great would chose to walk with me and trade my broken life for one that’s new

Go ask the child whose got a dad to love away the hurt he had before this man called Jesus touched their lives

Go ask the one whose fears have fled whose churning heart was quieted when someone whispered „Peace!” to all her strive

Go ask the man to tell you more whose life was just a raging war in spite of self until the savior came

I don’t pretend to be so wise, I only know He touched my eyes and nothing else will ever be the same.

Oh, no! I don’t pretend to be so wise, I only know He touched my eyes and nothing else will ever be the same.

and nothing else will ever be the same.