fericire

Mulțumesc d-lui Răzvan Pană căci prin articolul său „Ce este fericirea?” m-a motivat să scriu aceste rânduri – rânduri despre o altă perspectivă asupra fericirii.

Toți cei care suntem afectați în vreun mod de mass-media am fost mințiți cu o „fericire” ipotetică.  Filme, articole, melodii, nuvele, povești etc. toate ne strigă, ne seduc, ne înfățișează fericirea ca ceva de atins prin puterile noastre.  Trebuie s-o căutăm destul de consecvenți, cu măiestrie, cu noroc, cu șmecherie și vom pune mâna pe ea.  „Dacă vrei poți”; „Disney Land where the dreams come true”; „Dacă vrei din toată inima și cu toată perseverența visul ți se va împlini”, „Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe”; „Când eram tânăr credeam că banii îmi aduc fericirea iar acum îmi dau seama că am avut dreptate”; „Dacă ai putere, influență, opulență ești fericit”;  „Dacă vei câștiga la loto sau la cutare concurs vei atinge fericirea”; Vei trăi clipe de neuitat (în diverse variante) dacă mergi în vacanță sau vizitezi locul… ÎNSĂ, nimeni nu spune ce vine după aceea.  Filmele se termină în momentul în care el o cucerește pe ea (sau ea pe el) și au început să trăiască împreună și sunt numai zâmbet – THE END.  Realitatea este însă mai nemiloasă.  Oamenii încearcă să se distreze, să se relaxeze, se destrăbălează, se îmbată, iau droguri (în diferite forme), cumpără cu nesaț lucrurile dorite, călătoresc de se vlăguiesc, încearcă să stoarcă acestă fericire și totuși cupa este goală.  După toate un gust amar: divorț, ceartă, pustietate, singurătate, frustrare, datorii, lipsa perspectivei, nesiguranță, plictis, obișnuință și mai adăugați fiecare din experiența personală.  Eu am căutat fericirea în felul acesta și am ajuns la momentul când am căutat să-mi pun capăt zilelor, căci alergând după această fericire oferită popular am ajuns la eșec, dezamăgire, disperare – fericirea mereu este un pic mai încolo – fata morgana.

Fericirea are, așa cum spunea cineva (Ravi Zacharias), patru componente la care mai adug una, încântare, adevăr, iubire, siguranță cu privire la viitor și o inimă mulțumită.  Toate aceste componente sunt necesare fericirii.  Oriunde le-ai căuta, în interiorul tău sau în exterior, nu le găsești pe toate și fără toate nu ești fericit.  De la copilul care este încântat să îl „dai huța” sau să-l arunci în sus, și care nu se mai satură, la bătrânul care își privește viața în retrospectivă, încântarea fuge, se diminuează mereu exponențial și e nevoie din ce în ce mai mult s-o întreții. Ai nevoie de încântare și nimic nu e destul de mare pentru a hrăni această foame.  (Nu-i așa că ai nevoie din ce în ce mai multe lucruri sau droguri etc. pentru a obține aceeași încântare?)

Apoi ai nevoie de adevăr pentru fericire.  NU vrei și nu poți să-ți bazezi fericirea pe minciună, pe promisiuni false.  Mergi în direcția indicată și te trezești cu pumnii goi.  Ai nevoie teribilă de realitate.  (Ex.: Ești fericit cu adevărat dacă tu crezi că te iubește și persoana respectivă în realitate să te disprețuiască?  Un lucru în reclamă arată sau promite ceva și în realitate e altfel.)

Ai nevoie de dragoste.  Să știi că ești iubit și prețuit.  Că ești semnificativ, că viața ta contează.

Ai nevoie să te știi în siguranță.  Să știi că ești ocrotit și să cunoști unde mergi când viața ți se termină.  Moartea este printre noi, este reală, nimeni, da chiar nimeni, nu scapă. (Trăim inconștienți mințindu-ne că într-un fel vom fenta noi moartea, că va fi bine până la urmă).  Și totuși moartea ne bântuie, ne răpește subit ce am avut mai drag, ne smulge din mână și ce am agonisit în viață (fie cunoștințe, titluri, relații, poziții sau bunuri).  Avem nevoie de o lumină, de o nădejde. Avem nevoie să știm că atunci când vom muri nu vom ajunge în iad, în pedeapsa veșnică, ci vom ajunge în Rai.

Ai nevoie de o inimă mulțumită și împlinită.  Aici ai nevoie de un suflet liniștit, o conștiință curată, pace  în suflet și o acceptare a condiției tale umane.

Cum găsești fericirea, cum le găsești pe toate la un loc?  Unde găsești răspunsurile? Bunurile se învechesc, se demodează, sunt furate.  Oamenii dezamăgesc întrucât TOȚI caută fericirea, nu au răspuns pentru ea, sunt goi în interior și flămânzi, fără resurse de durată.  Cei aroganți și vicleni (care vor să-ți vândă ceva) te vor îmbia cu tot felul de produse și licori (în special ideologice ).

Fericirea este pe dos.  Nu este în puterea noastră.  Ea se găsește la Singurul care ne poate da toate cele de mai sus.  Ea e pe dos.  Ea poate fi mirosită, gustată în lumea aceasta și trăită deplin în lumea care va să vie. Dumnezeu este singurul care este destul de mare, neașteptat de frumos și creativ, generos și binevoitor încât să ne poată satisface deplin setea după încântare!  Sună ciudat, nu?

El, Creatorul nostru, ne spune cu adevărat cum stau lucrurile.  La El sunt toate tainele științei, toate legile după care merge universul acesta, toate principiile după care putem fi fericiți.  El e ADEVĂRUL! Iar El a ales să ne comunice adevărul și acesta este consemnat în Biblie.  Cine citește Biblia găsește informația reală, în conformitate cu realitatea, verificabilă și sustenabilă în orice test, cu privire la sursa nenorocirii noastre, a condiției nefericite a omului.  Acolo găsim și soluția pe care o are Dumnezeu.  Eu am fost sceptic la început și am pornit la testarea afirmațiilor Bibliei și toate se dovedesc valabile.  Adevărul bibilic fiind solid am început să-mi trăiesc viața pe această temelie de neclintit.

Iubire.  El ne iubește cu adevărat.  El ne învață cum să ne iubim.  Nu poate fi iubire amestecată cu înșelăciune.  Iubirea zidită pe temelia minciunii se năruiește.  Iubirea adevărată se dăruiește în sfințenie, nu răpește rapace egoist.  Dumnezeu, Iubirea, ne-a dat ce a avut mai scump, pe Fiul Său Isus Hristos, ca prin El să fim împăcați cu Dumnezeu, ca prin El să fim împăcați cu oamenii și să fim fericiți.

Siguranța în fața adversităților și morții.  Numai Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne oferă această ocrotire și seninătate.  Cine Îi dă viața sa lui Hristos, aceluia Dumnezeu îi promite viața veșnică.  Sună Aberant, Aiurea, Nu-i Așa?  Însă după această viață veșnică tânjim cu toți și ea chiar există.  Da, știu că există o viață după moarte.  Aici dreptatea și răsplata nu este făcută nici măcar în parte.  Fără perspectiva unei vieți viitoare suferința și moartea devin absurde.  Altruismul și sacrificiul își pierd semnificația.  Da, vine o zi când Dumnezeu va răsplăti pe cei buni și pe cei răi.  Astfel merită să trăiești frumos într-o junglă de fiare.

Mulțumirea.  Când știi că Dumnezeu este în controlul tuturor circumstanțelor vieții, că El este un Tată bun care îți dorește doar binele, poți trăi mulțumit și în belșug și în lipsă.  Acestea nu-ți vor produce crize acute în viață.

Am scris lung.  Mai am două lucruri de spus.  Cum să trăiești fericit când Fericirea e pe dos?  Și cum să fii un fiul al lui Dumnezeu ca să beneficiezi de bunătatea și îndurarea Sa de Tată?  Domnul Isus Hristos spune multe în Noul Testament al Bibliei, în Evanghelii.  Voi cita doar un fagment.  Procurați-vă o Biblie sau Noul Testament sau măcar Evangheliile și citiți mai departe.  Dacă cineva nu are posibilitatea, le pot trimite într-o formă electronică celor doritori.

Din Evanghelia lui Matei, capitolul 5, paragraful de la 1-11

„Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El.  Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:  Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!  Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi! Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!  Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!  Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!  Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!  Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!  Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!  Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.  Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.   Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.  Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.   Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Cum poți beneficia de bunătatea și ajutorul lui Dumnezeu în găsirea fericirii parțiale (pe pământul acesta) și depline (în veșnicii)?  În pragul sinuciderii, m-am plecat pe genunchi, i-am mărturisit lui Dumnezeu toate păcatele, cu părere de rău că L-am întristat atâția ani din viață căutând fericirea așa cum credeam și voiam eu.  Știam că Dumnezeu L-a dat pe Domnul Isus, Fiul Său să moară pe cruce pentru păcatele omenirii și ale mele pentru ca să pot căpăta iertarea.  I-am spus sincer, cam așa. „Doamne nici nu știu dacă exiști cu adevărat, dar eu nu mai vreau să trăiesc așa.  Te rog să mă ierți în sângele Domnului Isus, căci Tu promiți că „Dacă ne mărturisim păcatele, El [Dumnezeu] este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire”.  Te rog să intri în viața mea, Ți-o dăruiesc și vreau să să trăiești Tu în mine. Amin”  Dumnezeu spune prin Evanghelistul Ioan că „tuturor celor ce L-au primit [pe Domnul Isus, în viața lor] le-a dat dreptul să se facă (să devină) fii ai lui Dumnezeu.”  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.”

Ce s-a întâmplat? Dumnezeu mi-a refăcut viața.  Ura, vina și disperarea au dispărut a doua zi când m-am sculat și viața mea a luat o întorsătură fericită.  Acum nu mai caut  fericirea în locuri unde nu se găsește, ci o caut în iubirea de Dumnezeu, Cel care mi-o dă zilnic, în diverse moduri.

Fericirea e pe dos!  Nu se găsește așa cum ne învață mulți nici în lucruri, nici în relații sexuale, nici în putere, nici în noi înșine, nici în neant sau negândire, ea, Fericirea se află la Dumnezeu și El e gata să ne-o dea la fiecare.

P.S. Dacă e nevoie de alte detalii sau dacă sunt întrebări sunt deschis.