You are currently browsing the monthly archive for January 2013.
Trecând pe acolo, mi-a plăcut mult imaginea aceasta. O familie de țărani s-a oprit din alergare. Calul paște și trage cu urechea la discuția stăpânilor. E un timp de părtășie, un timp să îl întrebi pe celălalt ce mai face. Un moment găsit pentru a da cuvinte gândului din inimă, o clipă de introspecție a familiei. Un răgaz, în zăduful vieții, în care să te bucuri de cei dragi, de prezența și vorba lor.
Ce bine e să ne mai oprim, să mai dăm un telefon părinților și să le spunem că-i iubim, că le suntem recunoscători pentru tot ce au făcut pentru noi. (Cât timp se mai poate.) Ce bine e să te oprești din drum și să le spui copiilor cât de binecuvântat ești că îi ai și ce bogat ești cu ei. Cât de frumos și îmbucurător este să repari o relație răcită, să-ți ceri iertare, să simți îmbrățișarea împăcării.
Sau, dacă dureri mari te apasă, cât de bine e să te oprești și să taci liniștit lângă cei pe care-i iubești, alinându-le durerea lor. Nu e nevoie decât de câteva clipe să te oprești din drumul tău spre sufragerie și trecând pe la poarta bucătăriei să-i spui soției tale că o iubești. Nici nu e greu să-ți ridici ochii de la supa care clocotește liniștit și să-i spui soțului tău că ți-e drag de el.
Nu e așa greu să mai formezi numărul unui prieten și să-l mai întrebi de sănătate.
În familie, am ales ca din când în când să avem „a tea party”. Stingem luminile, aprindem lumânările, și stăm împreună la o ceașcă sau două de ceai cu niște biscuiți. Nu discutăm nu-știu-ce probleme profunde ale vieții. Doar stăm împreună și ne spunem cuvinte frumoase. Decorul e cam așa:
Iată și desenul terminat.
Ce bine e să ne mai oprim și să-I spunem lui Dumnezeu cât apreciem tot binele pe care ni l-a făcut în viață și că tânjim să-L iubim cu adevărat.
Ia-ți un moment de răgaz, acum cât încă este timp.
„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal 2:20a)
În hanul pustiu
din marginea orașului
se zornăi trudit armura
sutașului.
„Să-I aduci o ulcică
plină ochi!
Să fie răcoroasă,
de la beci!”
Hangiul îi dete un ghiont pe ascuns
argatului:
„Adu-i ce-a cerut (așa de ciudat)
sutașului!”
„O, domnul meu, ești însetat,
pesemne ziua ți-a fost grea?”
„A Lui a fost, n-a fost a mea!
Cam mulți tâlhari a condamnat;
pe Teta a pironit pe veci
pe Eu, pe -Mi, Mie, A Mea, Al Meu,
pe Însumi, cu pretenții vechi,
și a rămas doar Teta al Său.
E însetat și-I obosit deci,
ulcică plină, plină ochi,
să fie răcoroasă.
de la beci!”
Sculptor sfânt. perseverent,
Neînduplecat de-a mea ‘mpietrire
Bați cu ciocanul mai fervent
Ca să trezești în mine’a Ta iubire.
M-am trezit plin de mânie și indignare. Am avut un vis urât. Era un biet om, handicapat, care mergea cu greu prin nisipul de la marginea mării. Deodată, din spatele lui se apropia o namilă de om, un tâlhar, un răufăcător, care voia să-l lovească pe la spate. Parcă nu-i ajungea bietului om condiția lui jalnică, îl păștea și o mare nenorocire, violența oamenilor.
Mai târziu, am luat culorile și am așternut în cuțit, pe un panou, visul. L-am arătat profesoarei de pictură. „Îmi place! Ce frumos! Un om puternic poartă de grijă celui slab și-l ocrotește! Îmi place!” Am tăcut. I l-am făcut cadou.
Aveam alergie la veninul de albină. De la o înțepătură la alta viața mea era tot mai mult în pericol. Ultima dată am crezut că voi muri. Acum, eram la o nuntă în Craiova. Era o după amiază frumoasă și soarele trăgea din ce în ce mai mult umbrele spre sine. În fața localului unde avea loc masa erau straturi frumoase cu crăițe, parcă toate îmbrăcate în veșmânt de aur. Am ieșit afară să mă bucur de oboseala soarelui. Cum stăteam învăluit în feerica lumină, deodată am simțit o înțepătură în picior, un pic mai sus de gleznă. Am înghețat, m-am îngrozit, am intrat în panică. E o albină. E moartea! Am băgat mâna sub manșeta pantalonului și am prins albina. Am scos-o la lumina zilei și… să nu cred ochilor, era o viespe. Ah, ce bucurie. Ce ușurare! Așa de dragă îmi era viespea aceasta încât îmi venea s-o pup. Am dus-o chiar la buze, dar m-am gândit că sărutul ei s-ar putea să mă doară. O țineam cu atâta gingășie, cu atâta iubire. Vorbeam cu ea. Îi spuneam ca unei ființe iubite, căreia i-ai făcut o mare nedreptate: Iartă-mă te rog că te-am bruscat, că te-am strâns atât de tare. Iartă-mă că te-am șifonat. Dragă îmi mai era viespea aceea. Am lăsat-o să-și ia zborul. Cred că n-a mai fost vreodată o viespe așa de iubită ca aceea. S-a aranjat un pic, și-a scuturat aripile oarecum intrigată și derutată. Cu obrajii roșii de stânjeneală și-a luat zborul pe magistralele aurii. Și acum îmi mai este dragă, dragă în amintire.
În viață este une ori tot așa. Unele necazuri pot deveni ușor de purtat atunci când ne dăm seama că putea fi mult mai rău.
Înainte de toate trebuie să fac aceeași precizare ca aici că experiențele unui om cu Dumnezeu nu validează nicidecum sfințenia sau evlavia unui om. Ele sunt doar semne ale harului, îndurării, bunătății și bunei-voințe a lui Dumnezeu! Acest lucru este evident în viața poporului Israel care a fost martorul celor mai uluitoare manifestări ale lui Dumnezeu prin minuni și totuși mulți, cei mai mulți, nu au trăit după voia Lui. Viața mea atârnă de harul Lui!
În primul rând, dacă ai sosi cu corabia ta la țărmul unei insule și debarcând ai găsi doar un om. Dacă ai intra în vorbă cu acesta și te-ar lua la o plimbare și ți-ar arăta grădini cu pomi fructiferi, iazuri cu pește, parcuri și grădini de flori, turme de oi și l-ai întreba „Ale cui sunt toate acestea?”, iar el ți-ar răspunde că sunt ale lui, că el le-a sădit, le-a amenajat și le-a crescut, ce ai face? Vezi că din ce îți povestește toate se potrivesc cu realitatea, l-ai crede? Nu mai e nimeni pe insulă și nu este nici un semn că insula n-ar fi a lui. Luându-te la masă, ospătându-te, tratându-te bine, fiind consecvent dar și radical în toate, găzduindu-te frumos, ți-ai da seama că este „dintr-o bucată” și de caracter. L-ai crede?
Biblia, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu către noi oamenii, începe așa: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.” Nimeni nu mai era acolo, nimeni nu a fost de față, însă din felul în care se poartă Dumnezeu îți dai seama că este singura autoritate în domeniul originilor și că e „dintr-o bucată”, este de caracter și nimic nu susține vreo umbră de îndoială. Spusele Lui sunt coerente și se potrivesc cel mai bine cu realitatea.
În al doilea rând, dacă te-ai trezi deodată închis într-o cameră unde ai cam tot ce-ți trebuie și acolo se află chiar și un interfon. Apeși pe buton, vorbești la microfon și ceri o sticlă cu apă minerală rece. Nu se aude nimic, dar pe o ușiță în perete intră în camera ta o sticlă brobodită de apă minerală. Mai încerci și cu altceva și se întâmplă cam la fel. Uneori lucrurile sunt de o calitate chiar mai bună decât ceri, alte ori sunt diferite, dar efectul lor este mai bun decât te-ai fi așteptat. Ce crezi? Există cineva la capătul celălalt al firului?
Cum știu că Dumnezeu există? Mai întâi cred pentru că El chiar a ales să ne spună lucrul acesta. În al doile-a rând, cred lucrul acesta pentru că m-am rugat Lui că „dacă există să-mi schimbe radical viața” și lucrul acesta s-a întâmplat. Am fost un om pentru care viața și suferința nu mai aveau sens, acum viața și suferința au sens. Viața merită trăită, suferințele au locul lor și semnificația lor în viața mea.
În al treilea rând, am avut parte de unele experiențe care sfidează orice probabilitate. Ce-a mai radicală și uluitoare, de domeniul fantasticului, experiență din domeniul nevoilor materiale a fost următoarea. Eram la școală în State împreună cu soția mea. Era o zi de vară. Am ieșit de la cursuri, am trecut pe la poștă și la cutia poștală am primit un plic în care eram înștiințat că trebuia să trimit chiar în ziua aceea suma de 80 de dolari. Am plecat spre dormitor, urcam la deal prin arșiță și m-am rugat în mintea mea lui Dumnezeu ca, dacă e voia Sa, să-mi dea azi acești bani. Am ajuns la dormitor. Am intrat în cameră. Soția mea dormea. Aveam în cameră, chiar lângă ușă un mic birou și un scaun. M-am așezat pe scaun ca să mă odihnesc și să mă răcoresc un pic. Cum stăteam așa, deodată, pe sub ușă este strecurat un plic alb. Nu am deschis ușa, nu știu de ce. Am început să râd „ca prostul” (expresia românului). Când am deschis plicul, în el erau exact 80 de dolari. Nu un dolar sau uncent în plus, nici în minus. Exact cât îi cerusem lui Dumnezeu. Am plecat la poștă, am trimis banii, iar această experiență a rămas un monument în viața mea. Un monument al devezii clare că Dumnezeu există și El este aproape de noi în nevoile noastre. Nimeni altul nu a știut de nevoia, nici de rugăciunea mea, decât Dumnezeu, iar El a hotărât să mă asculte.
Cum poți ști dacă Dumnezeu există? Începe să-L cauți, să dialoghezi cu El și împacă-te cu El prin credința în fiul Său Isus Hristos.
A fost odată un orb din naștere care fusese vindecat de Domnul Isus și fiind interogat de liderii religioși ai acelei vremi cu privire la Isus, el a spus: „Eu una știu. Am fost orb și acuma văd.” Nu poți ști ce gust are un fruct pe care nu l-ai mai întâlnit în viață, decât atunci când muști din el și simți deplin aroma și savoarea lui.
Don’t ask me to explain for you how one could start again
or hardened hearts could soften like a child
Don’t ask me how to reason out the mysteries of life
or how to face it’s problems with a smile
Go ask the man who’s found a way to take a rose back home to stay when all communications were destroyed.
Go ask the child who’s walking now who once was crippled and then somehow her useless legs were made to jump for joy
Go ask the one who’s burned out mind has been restored I think you’ll find the questions not as important as before
Don’t ask me if He’s good or bad I only know the guilt I had is gone
and I can’t tell you any more
Don’t ask me how to prove to you why I know God is there or how I know that He would care for you
And don’t ask me why Someone so great would chose to walk with me and trade my broken life for one that’s new
Go ask the child whose got a dad to love away the hurt he had before this man called Jesus touched their lives
Go ask the one whose fears have fled whose churning heart was quieted when someone whispered „Peace!” to all her strive
Go ask the man to tell you more whose life was just a raging war in spite of self until the savior came
I don’t pretend to be so wise, I only know He touched my eyes and nothing else will ever be the same.
Oh, no! I don’t pretend to be so wise, I only know He touched my eyes and nothing else will ever be the same.
and nothing else will ever be the same.
Având de mult timp ideea desenului unei biciclete, am fost motivat s-o desenez văzând pasiunea recentă a unui profesor din Oradea, pe pare-l apreciez mult. Blogul său , aproape zilnic ne oferă o mică incursiune în ceva interesant. Dedicarea aceasta este un mod de a spune mulțumesc pentru munca sa, din partea mea și a soției.
Mulțumesc d-lui Răzvan Pană căci prin articolul său „Ce este fericirea?” m-a motivat să scriu aceste rânduri – rânduri despre o altă perspectivă asupra fericirii.
Toți cei care suntem afectați în vreun mod de mass-media am fost mințiți cu o „fericire” ipotetică. Filme, articole, melodii, nuvele, povești etc. toate ne strigă, ne seduc, ne înfățișează fericirea ca ceva de atins prin puterile noastre. Trebuie s-o căutăm destul de consecvenți, cu măiestrie, cu noroc, cu șmecherie și vom pune mâna pe ea. „Dacă vrei poți”; „Disney Land where the dreams come true”; „Dacă vrei din toată inima și cu toată perseverența visul ți se va împlini”, „Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe”; „Când eram tânăr credeam că banii îmi aduc fericirea iar acum îmi dau seama că am avut dreptate”; „Dacă ai putere, influență, opulență ești fericit”; „Dacă vei câștiga la loto sau la cutare concurs vei atinge fericirea”; Vei trăi clipe de neuitat (în diverse variante) dacă mergi în vacanță sau vizitezi locul… ÎNSĂ, nimeni nu spune ce vine după aceea. Filmele se termină în momentul în care el o cucerește pe ea (sau ea pe el) și au început să trăiască împreună și sunt numai zâmbet – THE END. Realitatea este însă mai nemiloasă. Oamenii încearcă să se distreze, să se relaxeze, se destrăbălează, se îmbată, iau droguri (în diferite forme), cumpără cu nesaț lucrurile dorite, călătoresc de se vlăguiesc, încearcă să stoarcă acestă fericire și totuși cupa este goală. După toate un gust amar: divorț, ceartă, pustietate, singurătate, frustrare, datorii, lipsa perspectivei, nesiguranță, plictis, obișnuință și mai adăugați fiecare din experiența personală. Eu am căutat fericirea în felul acesta și am ajuns la momentul când am căutat să-mi pun capăt zilelor, căci alergând după această fericire oferită popular am ajuns la eșec, dezamăgire, disperare – fericirea mereu este un pic mai încolo – fata morgana.
Fericirea are, așa cum spunea cineva (Ravi Zacharias), patru componente la care mai adug una, încântare, adevăr, iubire, siguranță cu privire la viitor și o inimă mulțumită. Toate aceste componente sunt necesare fericirii. Oriunde le-ai căuta, în interiorul tău sau în exterior, nu le găsești pe toate și fără toate nu ești fericit. De la copilul care este încântat să îl „dai huța” sau să-l arunci în sus, și care nu se mai satură, la bătrânul care își privește viața în retrospectivă, încântarea fuge, se diminuează mereu exponențial și e nevoie din ce în ce mai mult s-o întreții. Ai nevoie de încântare și nimic nu e destul de mare pentru a hrăni această foame. (Nu-i așa că ai nevoie din ce în ce mai multe lucruri sau droguri etc. pentru a obține aceeași încântare?)
Apoi ai nevoie de adevăr pentru fericire. NU vrei și nu poți să-ți bazezi fericirea pe minciună, pe promisiuni false. Mergi în direcția indicată și te trezești cu pumnii goi. Ai nevoie teribilă de realitate. (Ex.: Ești fericit cu adevărat dacă tu crezi că te iubește și persoana respectivă în realitate să te disprețuiască? Un lucru în reclamă arată sau promite ceva și în realitate e altfel.)
Ai nevoie de dragoste. Să știi că ești iubit și prețuit. Că ești semnificativ, că viața ta contează.
Ai nevoie să te știi în siguranță. Să știi că ești ocrotit și să cunoști unde mergi când viața ți se termină. Moartea este printre noi, este reală, nimeni, da chiar nimeni, nu scapă. (Trăim inconștienți mințindu-ne că într-un fel vom fenta noi moartea, că va fi bine până la urmă). Și totuși moartea ne bântuie, ne răpește subit ce am avut mai drag, ne smulge din mână și ce am agonisit în viață (fie cunoștințe, titluri, relații, poziții sau bunuri). Avem nevoie de o lumină, de o nădejde. Avem nevoie să știm că atunci când vom muri nu vom ajunge în iad, în pedeapsa veșnică, ci vom ajunge în Rai.
Ai nevoie de o inimă mulțumită și împlinită. Aici ai nevoie de un suflet liniștit, o conștiință curată, pace în suflet și o acceptare a condiției tale umane.
Cum găsești fericirea, cum le găsești pe toate la un loc? Unde găsești răspunsurile? Bunurile se învechesc, se demodează, sunt furate. Oamenii dezamăgesc întrucât TOȚI caută fericirea, nu au răspuns pentru ea, sunt goi în interior și flămânzi, fără resurse de durată. Cei aroganți și vicleni (care vor să-ți vândă ceva) te vor îmbia cu tot felul de produse și licori (în special ideologice ).
Fericirea este pe dos. Nu este în puterea noastră. Ea se găsește la Singurul care ne poate da toate cele de mai sus. Ea e pe dos. Ea poate fi mirosită, gustată în lumea aceasta și trăită deplin în lumea care va să vie. Dumnezeu este singurul care este destul de mare, neașteptat de frumos și creativ, generos și binevoitor încât să ne poată satisface deplin setea după încântare! Sună ciudat, nu?
El, Creatorul nostru, ne spune cu adevărat cum stau lucrurile. La El sunt toate tainele științei, toate legile după care merge universul acesta, toate principiile după care putem fi fericiți. El e ADEVĂRUL! Iar El a ales să ne comunice adevărul și acesta este consemnat în Biblie. Cine citește Biblia găsește informația reală, în conformitate cu realitatea, verificabilă și sustenabilă în orice test, cu privire la sursa nenorocirii noastre, a condiției nefericite a omului. Acolo găsim și soluția pe care o are Dumnezeu. Eu am fost sceptic la început și am pornit la testarea afirmațiilor Bibliei și toate se dovedesc valabile. Adevărul bibilic fiind solid am început să-mi trăiesc viața pe această temelie de neclintit.
Iubire. El ne iubește cu adevărat. El ne învață cum să ne iubim. Nu poate fi iubire amestecată cu înșelăciune. Iubirea zidită pe temelia minciunii se năruiește. Iubirea adevărată se dăruiește în sfințenie, nu răpește rapace egoist. Dumnezeu, Iubirea, ne-a dat ce a avut mai scump, pe Fiul Său Isus Hristos, ca prin El să fim împăcați cu Dumnezeu, ca prin El să fim împăcați cu oamenii și să fim fericiți.
Siguranța în fața adversităților și morții. Numai Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne oferă această ocrotire și seninătate. Cine Îi dă viața sa lui Hristos, aceluia Dumnezeu îi promite viața veșnică. Sună Aberant, Aiurea, Nu-i Așa? Însă după această viață veșnică tânjim cu toți și ea chiar există. Da, știu că există o viață după moarte. Aici dreptatea și răsplata nu este făcută nici măcar în parte. Fără perspectiva unei vieți viitoare suferința și moartea devin absurde. Altruismul și sacrificiul își pierd semnificația. Da, vine o zi când Dumnezeu va răsplăti pe cei buni și pe cei răi. Astfel merită să trăiești frumos într-o junglă de fiare.
Mulțumirea. Când știi că Dumnezeu este în controlul tuturor circumstanțelor vieții, că El este un Tată bun care îți dorește doar binele, poți trăi mulțumit și în belșug și în lipsă. Acestea nu-ți vor produce crize acute în viață.
Am scris lung. Mai am două lucruri de spus. Cum să trăiești fericit când Fericirea e pe dos? Și cum să fii un fiul al lui Dumnezeu ca să beneficiezi de bunătatea și îndurarea Sa de Tată? Domnul Isus Hristos spune multe în Noul Testament al Bibliei, în Evanghelii. Voi cita doar un fagment. Procurați-vă o Biblie sau Noul Testament sau măcar Evangheliile și citiți mai departe. Dacă cineva nu are posibilitatea, le pot trimite într-o formă electronică celor doritori.
Din Evanghelia lui Matei, capitolul 5, paragraful de la 1-11
„Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi! Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul! Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi. Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă. Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Cum poți beneficia de bunătatea și ajutorul lui Dumnezeu în găsirea fericirii parțiale (pe pământul acesta) și depline (în veșnicii)? În pragul sinuciderii, m-am plecat pe genunchi, i-am mărturisit lui Dumnezeu toate păcatele, cu părere de rău că L-am întristat atâția ani din viață căutând fericirea așa cum credeam și voiam eu. Știam că Dumnezeu L-a dat pe Domnul Isus, Fiul Său să moară pe cruce pentru păcatele omenirii și ale mele pentru ca să pot căpăta iertarea. I-am spus sincer, cam așa. „Doamne nici nu știu dacă exiști cu adevărat, dar eu nu mai vreau să trăiesc așa. Te rog să mă ierți în sângele Domnului Isus, căci Tu promiți că „Dacă ne mărturisim păcatele, El [Dumnezeu] este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire”. Te rog să intri în viața mea, Ți-o dăruiesc și vreau să să trăiești Tu în mine. Amin” Dumnezeu spune prin Evanghelistul Ioan că „tuturor celor ce L-au primit [pe Domnul Isus, în viața lor] le-a dat dreptul să se facă (să devină) fii ai lui Dumnezeu.” „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.”
Ce s-a întâmplat? Dumnezeu mi-a refăcut viața. Ura, vina și disperarea au dispărut a doua zi când m-am sculat și viața mea a luat o întorsătură fericită. Acum nu mai caut fericirea în locuri unde nu se găsește, ci o caut în iubirea de Dumnezeu, Cel care mi-o dă zilnic, în diverse moduri.
Fericirea e pe dos! Nu se găsește așa cum ne învață mulți nici în lucruri, nici în relații sexuale, nici în putere, nici în noi înșine, nici în neant sau negândire, ea, Fericirea se află la Dumnezeu și El e gata să ne-o dea la fiecare.
P.S. Dacă e nevoie de alte detalii sau dacă sunt întrebări sunt deschis.
O, Doamne, ce mai trece timpul,
Se scurge istoria noastră
Dar nu rămâne nimeni s-o spună
Și totuși ea e mai frumoasă
Decât a celor ce-au pus piciorul pe lună.
Doamne, ne-ai dat atâta pace
Și cu-atât drag ne-ai fost ocrotire,
Ne-ai pus în inimi nețărmurită iubire
Și ne-ai legat cum nimeni nu poate desface.
Doamne, e-aici căderea serii
Iar umbre se lungesc prin luncă,
Mă doare că suntem pe ducă,
Și vom fi șterși de mâna uitării
Dar chiar și trecerea e-o binecuvântare ce ne-o dai,
Căci după moarte fi-vom cu Tine Iubire în Rai.
În gerul de afară, printre oamenii însingurați de glugi și zgribuliri, apare vesel, prietenos, fulger galben piuitor, pițigoiul. Parcă topește gerul cu penele lui înmuiate-n soare. Prietenos și cu o demnitate de aristocrat cu joben și cravată.
Tot peisajul rural este mai frumos 🙂
Îngerul a vestit păstorilor nașterea Domnului. Urma sa a rămas în zăpadă. 🙂
Un prieten bun mi-a făcut cadoul acesta pe care îl împărtășesc cu voi.
AQUARELE 
Recent Comments