Duminică

În tihnă stă securea înfiptă-n buturugă,

Calul mestecă fân în pace: azi nu mai este slugă;

Iar colo pe răzoare,

Stau nădușite pluguri sub razele de soare.

 

Pe flori înviorate de-al dimineții har

Vin somnoroși bondarii să soarbă din nectar.

Vântul adie lin prin tufe de măceș

Și iarba-i troienită parcă-n petale de cireș

 

Pe lângă drumul de căruță stropit cu bolovani

Sare șăgalnic apa sub labe de gâscani…

Bat clopote-nverzite în turle sclipitoare:

„Treziți-vă măi oameni! Azi este sărbătoare!”

 

Bundițe de feciori, catrințe de mândruțe,

Cârje de moșnegei, broboade de băbuțe.

Cu busuioc în mâini și flori de iasomie,

Se duc toți să ia parte, voioși, la liturghie.