A trecut destulă vreme de când pragmaticul profit al utilului a strivit desfătarea accesorie a frumosului.  Perfecționarea funcționării, producerea în serie pentru satisfacerea cerinței, lărgirea accesibilității, astfel și greblarea bănuților ce scăpau printre degete, a dus la abandonarea frumosului accesorial.  Se pune accent doar pe ceea ce face instrumentul; ergonomia și performanța înclină balanța.  Frumosul elaborat este retezat în birourile contabilității, nu mai este rentabil.  Oamenii uită să se mai bucure de frumusețea instrumentului în sine.  Acesta devine simplificat, modest, servil, supus, robotic, rece – de aceea dispensabil când nu mai servește.  La pensie, instrumentul stă rușinat, acoperit de praf în stive, așteptând să vină poate dezmembrarea și reciclarea.

microscop

Poate deveni la fel și Cuvântul lui Dumnezeu în ziua de azi?  Îl folosim utilitarist trecând cu vederea și uitând desăvârșita Lui Frumusețe.  Citind Psalmul 119, văd un om care se desfăta în frumusețea aceasta.  Cuvântul lui Dumnezeu fiind pentru el mai mult decât un mijloc de scăpare și mântuire, Acesta era subiect de bucurare și încântare.