Când între noi și cer e un zid

De multe ori  am căutat să ajungem la fericire prin căile noastre, după convingerile și credința mulțimii, fără să atingem ceea ce ne-am dorit, doar constatând că ne nenorocim, că suntem mai nefericiți, mai goi și mai aproape de moarte.  În încercarea aceasta absurdă, sisifă, doar ne sleim ființa în deznădejde.

Totuși cerul este de atins și fericirea poate fi gustată atunci când încercăm aceasta prin Calea lui Dumnezeu.  El spune: „ Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte! (Isaia 59:1,2)

Dumnezeu vine cu plăcere în ajutorul nostru atunci când zidul de păcate este îndepărtat dintre noi.  Cum se poate face aceasta? Eu am făcut cam așa:  Știind că Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru păcatele mele, mi-am mărturisit lui Dumnezeu toate păcatele și L-am rugat, dacă există cu adevărat, să mă ierte și să mă curățească, să-mi dea o viață nouă și dacă o va face voi trăi pentru El.  A doua zi m-am sculat cu pace în suflet, cerul s-a deschis pentru mine.  Ura s-a dus, disperarea a dispărut, pacea și bucuria s-au instalat în viața mea.

De atunci, cerul este liber deschis și Dumnezeu îmi dă împlinire, sens și îmi ascultă rugăciunile.  Nu m-aș mai întoarce la viața de sub zid pentru nimic în lume.  Acum știu cu adevărat că Dumnezeu există și că îi pasă tare mult de mine și că mă iubește.