Frumusețea unui Dumnezeu smerit

Nu știu alții cum sunt, dar am fost pus dese ori în fața unor oameni care „striveau” pe alții, fie prin violența lor, fie prin puterea lor, fie prin influență sau fudulie sau opulență, fie prin cine-știe-ce.  Gândurile rele și năstrușnice se mijeau în mintea mea.  Dacă aș avea… i-aș arăta eu , dacă aș putea… l-aș „umili”, l-aș impresiona etc.  M-a dus gândul că eu nu am aceste posibilități DAR, Dumnezeu le are.  Este nețărmurit mult deasupra tuturor posibilităților și resurselor umane.  Și TOTUȘI, El este atât de smerit,  Nu zdrobește, nu se dă „mare”, îngăduie, iartă, are răbdare, este blănd, bun cu toți, cu cei ce-L provoacă, cu cei care-L disprețuiesc, cu cei nevrednici, cu cei nesocotiți, cu cei aroganți, cu cei încrezuți cu „știința” lor etc.

Mă gândeam cât de EXTRAORDINAR este trupul uman, creat de El.  Ce procese, ce instalații, ce de taine, ce suspans, ce lupte, câtă genialitate.  Ni s-ar opri suflarea și am fi copleșiți și striviți în umilință dacă am vedea cum ne bate inima, cum ni se digeră hrana și suntem întăriți, cum suntem reparați când ne lovim, cum mușchii ne ascultă și se încordează, cum ne păstrăm echilibrul, cum se formează imaginea sau melodia în capul nostru, cum mirosim o floare, cum sorbim oxigenul, cum evităm pericolul –  CÂTĂ GENIALITATE!!!! Și totuși El, Dumnezeu, Cel smerit, ne-a îmbrăcat cu piele ca să ne ascundă acestă copleșire de ochii noștri…

Dumnezeu, creatorul, susținătorul și dătătorul tutur lucrurilor este atât de smerit încât e mulțumit să locuiască într-un cort, față de noi care avem atât de greu o inimă mulțumită și recunoscătoare.  Ce exemplu frumos îl găsim pe paginile Bibliei…

Cînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau,  a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într’un cort.”  Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.”  În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan: „Du-te şi spune robului meu David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?  Dar Eu n’am locuit într’o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într’un cort drept locuinţă.  Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: „Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?” 2 Samuel 7:1-7