Opaițul

 

Stăteam meditând în chilie

Și-aud voce de schizofrenie:

„Sunt un opaiț de nobil seu

În sfeșnic pus să ard, să dau lumină.

Însă jertfa totală

este o sminteală,

Să ard, să dau lumină, da,

Dar să rămân și eu.”

 

Tresare albul chiliei

În agonie

Lumina nu mai ninge

Ci se unge funingine.