Prietenii mei IV – păsările iubirii

Îmi plac mult „the love birds” (agapornis: agape + ornis).  În fiecare zi vin în zbor pe deasupra locuinței în care stau (pentru o vreme) și nu e posibil să nu bag de seamă de lucrul acesta.  Mereu sunt împreună, mereu unul lângă celălalt, atât pe ram cât și în zbor.

Le place spațiul privat, ca la cei îndrăgostiți, și acolo își spun mereu cuvinte dragi în șoaptă.  Însă atunci când se hotărăsc să plece la plimbare ori în călătorie, au un prost obicei.  Încep să-și strige dragostea așa tare încât toată lumea bagă de seamă că păsările acestea sunt îndrăgostite.  Sau atunci când pleacă în călătorie au dispute cu privire la ce să ia în bagaj 🙂 , cine știe?  sau poate mereu mai au cuvinte frumoase nespuse și nu se pot abține nici chiar în public 🙂 .  Toți știm că atunci când ieși pe afară trebuie să vorbești mai tare…  (Așa bag mereu de seamă că trec pe deasupra). Poate că le e teamă într-un fel, ca atunci când această depărtare intervine între ele, să nu cumva să uite unul de dragostea celuilalt.  Cine știe…?  Tainele dragostei nu sunt totdeauna de înțeles.

Mai au o mare calitate.  Își apără cu ferocitate familia.  Sunt gata să se bată cu oricine care ar încerca să interfereze cu spațiul lor, cu cuibul lor, cu dragostea lor.  Sunt credincioase până la moarte unul celuilalt.

Îmi pare rău căci zboară prea sus și nu am nici o șansă să le prind o clipă în mână.  Și lucrul acesta e bun.  Poate că e o lecție să năzuiesc mai sus.

Aici în fotografie, el veghează pentru o vreme și când se convinge că toate lucrurile sunt OK se duce lângă aleasa lui.