Așa cum am promis ieri, vă prezint astăzi pe D-na Colibri.  Mă topește prietena aceasta.  E o albină de pasăre, mucește toată ziua – mică dar harnică.  Nu stă o clipă. E când la piață, când face mâncare, când își învață copilul – are un băiețel cam năzdrăvan.  Vai ce spaimă a mai tras drăguța când acesta a căzut din cuib drept în apă.  Mică așa cum e ea nici nu-l putea ridica la loc.  Tare s-a mai necăjit în ziua aceea.  Era să i se rupă inima de spaimă și necaz.  Așa că, a stat puțin de vorbă cu mine, a trebuit să ia și ea o pauză.  Puteai să vezi în ochii ei cât de mare nevoie avea de o ureche ascultătoare.

Îmi place de ea, căci și în necaz își păstrează un zâmbet discret, de parcă nu ar vrea să întristeze lumea aceasta cu durerea ei.  E foarte atentă când îi vorbești și înțelege îndată.

Ieri a venit la geam în zbor și mă privea în ochi, așa zburând, de la vreo două palme de loc, și am rugat-o să stea să-i fac o poză.  Ea a stat așa în zbor încremenit nu pentru una, ci pentru vreo trei poze, însă, fiind la geam plasa de țânțari, aparatul s-a focalizat pe plasă și nu a ieșit fotografia deloc.  Le-am șters.

Îmi place de d-na Colibri că e nespus de fină și cu bune maniere.  Când vine la masă, mănâncă un pic, mulțumește și apoi pleacă.  Rare ori mai stăm de vorbă.  Uneori când e obosită sau când are de cugetat câte un gând (de exemplu că nu trebuie să se îngrijoreze deloc de viața aceasta că Dumnezeui îi poată de grijă), mai stă un pic mai mult.

Oricum, tare îmi place prezența ei și o aștept cu anticipație în fiecare dimineață.

V-am spus eu ieri ce i se întâmplă cam în fiecare zi și tare aș vrea să fiu și eu ca ea, căci nu e supărăcioasă deloc.

Acesta este domnișorul Colibri Jr. (năzdrăvanus)– probabil moștenește ceva din tendința de cugetare a mamei sale.

Juniorul vă dă un sfat:

– Voi să nu faceți ca mine.  Să fiți cuminți, bine?!

Domnul, cu gușa rubinie, stă și se gândește dacă să-l disciplineze pe năzdrăvanus sau să-l ierte de data aceasta.