Peisaj Valea Dragului – un fel de întoarcere

Toți lăsăm urme în urma noastră .  M-am gândit că unele urme lăsate nu au frumusețe și nu le mai pot șterge.  Am creat uneori lucruri șocante, pustii și unele chiar sinistre.  Am hotărât (cu pierdere 🙂 ) ca să renunț la urât și să încerc să las frumusețe în urmă, atât cât m-o ajuta Dumnezeu.  Lucram la un tablou (comandat – dar nu ferm 😦 ).  Îl numisem „Mâncătorul de lămâi”

Eram la prima „mână”.  M-am hotărât!  L-am vopsit în alb și am pus pe el un peisaj, o copie după tabloul lui Dumnezeu.