Casele, un loc de popas vremelnic

Atât de diverse, casele sunt investițiile majore din viaț unui om.  Ele spun mult și tot ele ascund mult.  Pentru unii oameni ele sunt ocazia de a etala o oarecare opulență, pentru alții sunt oportunitatea de a întrupa un gând frumos.  Unele case sunt prilejuri de a depăși limitele tehnologice iar pentru alții ele au doar un caracter pragmatic.  Oricum ar fi și oricare ar fi motivațiile din spatele lor, casele sunt vremelnice, chiar dacă unii cred că le vor locui pe vecie.

Un psalmist înțelept făcea afirmația ironică „ Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.” Ps. 49:11

Așa au gândit faraonii din vechime, probabil că așa gândesc unii și astăzi:

E bine să trăiești cu gândul că ești trecător prin viața aceasta și că nu iei nimic cu tine atunci când va fi să pleci la cele veșnice.

Există totuși niște case veșnice.  Domnul Isus spunea: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.   În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.
Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.”   „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?”   Isus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.” (Ioan 14:1-6)