Despre frumusețea chipului

Disclaimer: Imaginile ce vor fi inserate sunt cu scop ilustrativ, textul abordând principii și nu persoane!

În umblarea mea prin lumea aceasta, am fost confruntat cu frumusețea chipului. Prin ochii noștri (cu excepția orbilor) deschidem poarta sufletului pentru alte personane. De aceea e bine să știi pe cine lași înlăuntru și să-ți dai seama de minciună sau de adevăr, de adevărata față a omului! Din vremea când s-a întețit folosirea machiajelor suntem confruntați cu chipuri „țipătoare”, artificiale, un fel de frumusețe violentă, stridentă.

Această frumusețe nu este naturală, blândă. Chiar dacă este realizată cu gust:

sau fără gust:

sau chiar fără minte:

Această frumusețe arată bine, însă ea este vicleană, mincinoasă. În spatele straturilor de fard, rimel și ruj se ascunde o altă realitate. Machiajul are rolul de a smunci, de a fixa privirea (de a o încadra ca pe un tablou în ramă) în cadrul rimelului, de a denatura și evidenția forme într-un mod nefiresc (rujul, blushing), de a da un ten perfecționat, ascuns cu imperfecțiunile lui în cruste de pulberi și creme. Părul bătrânei (sau bătrânului – mai sunt și din aceștia) se transformă în vopseaua tinereții, chelia este acoperită de peruci, iar toxinele și silicoanele pun la gimnastică pielea. Această frumusețe este o fugă de realitate, de sinele persoanei și refugierea într-un chip iluzoriu, ce trebuie renovat în fiecare dimineață (și chiar pe parcursul zilei). Este o fugă după o himeră, după un sine care nu e. Te stresează și te agresează, atât pe purtător, cât și pe privitor. Este mințirea (cu sau fără intenție) a ochilor ce se perindă pe suprafața feței. Spre exmplu, imaginile unor celebrități (preluate de pe site-ul Crystalis007):

Dacă te-ai căsători cu o fată cu frumusețea violentă, cu cine te-ai căsători de fapt? Care ar fi adevăratul chip al persoanei. Care suflet, ce caracter s-ar potrivi mai bine?

Există și o frumusețe blândă, naturală. Culoarea pielii, a ochilor, a buzelor, a părului, lungimea genelor, frumos armonizate, în mod natural. Aceasta te lasă să citești adevărul despre persoană. Personal, uneori, nu este ceea ce își dorește persoana, mai exact. Însă Creatorul întotdeauna știe ce face! Nu e perfectă, are istoria unei dureri, povestește de vremuri ursuze, de veselie, de mânii, de răutate, de lacrimi, de blândețe, de bunătate, de pace, de umor etc.

Pentru mine este o așa bucurie să văd oamenii așa cum sunt ei în realitate. Da toți sunt mult mai frumoși, căci ei ne spun adevărul și au curajul de a fi ei înșiși.

Frumusețea adevărată poate trece dincolo de aspectul chipului cu care ai fost înzestrat (cu bine-știința lui Dumnezeu). Frumusețea adevărată a unei persoane depinde de frumusețea interioară a omului. Înțeleptul Solomon spune în Proverbe „Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît un mincinos.” (19:22)

Frumusețea violentă, folosită cu intenții subtile sau vădite pentru păcat este asemănată, tot de înțeleptul împărat Solomon, cu un inel de aur pus în râtul unui porc. Este tăvălită în mizerie, inutilă pentru bine, risipită.