Frumusețea nostalgiei

Nostalgia are ceva aparte.  Ea trezește un dor, o tânjire, după lucrurile care au fost.  Ea este idealizarea trecutului, uitarea greului și a răului și amintirea doar a binelui.  Este trecutul îmbrăcat în haine frumoase.  Nostalgia ne detașează de neplăcutul și asprul care s-au scurs și simte, legată de prezent, binele care a lăsat amprente pe clipa de față.  Nostalgia face pomenirea lucrurilor dragi pierdute și recalibrează viitorul.

Am vrut să revăd câteva filme cu Charlie Chaplin.  Îmi aduceam aminte doar de clipele de haz, de umorul perceput prin ochii unui copil.  M-au dezamăgit.  În ele era și păcatul deghizat viclean, erau indicii și îndemnuri strecurate pentru ruperea barierelor morale.  Am rămas doar cu nostalgia.  Am făcut „stop cadru” („froze a frame”) și am schițat în creion, actori handicapați și casa șubredă.

Este o consemnare a frumuseții dar și a șubrezimii nostalgiei.

Ji-Hae Park

Frumusețea unui cântec creștin în mâinile și-n sufletul unui maestru, pe o vioară de Petrus Guarnerius-1735 (din câte știu 😦 ).

Ji-Hae Park are o istorie foarte interesantă.  În timpul studiilor, ca violonistă de mare succes se îmbolnăvește.  Ea spune „Scopul meu a devenit lăcomia și lipsa mulțumirii m-a făcut nerecunoscătoare.  De îndată ce mi-am curmat mulțumirea, nu mai exista nici o bucurie și nici o fericire.”  S-a îmbolnăvit de o boală mintală intrând într-o depresie profundă.  Mass-media numește experiența sa de vindecare  (după doi ani) o „novel experience”, dar multe indică spre o reală convertire la creștinism.  A renunțat (în mare) la participarea pe scenele lumii și a început să aducă speranță și mângâiere prin concertele ei în spitale și prin orfelinate.  „Cânt cu toată inima și cu toată puterea sperând să fiu mângâiată și vindecată și simt că e mult mai bine decât să investesc sute de ore de repetiție și practică în vederea competițiilor…  Există un lucru pe care mi-l doresc și pe care sper să-l am: sper că voi continua să mă surprind trezindu-mă dimineața cu anticipație și recunoștință.”  Cântă și își depune mărturia și prin biserici iar Dumnezeu i-a dat înapoi și gloria  scenei (asemenea lui Nebucadnețar).

Ce frumos este să-ți cânți viața pentru Dumnezeu…