Zborul

De multe ori am visat în somn că pot să zbor.  Dădeam cu putere din mâini, dar liniștit, și puteam să mă înalț peste vârfurile copacilor, peste clădiri și să plutesc prin aer.  Puteam să plonjez și să mă înalț din nou.

De la Icar, Leonardo da Vinci, au fost multe încercări și până la urmă s-a reușit.  Omul a putut să se înalțe și să zboare.  Mai întâi cu balonul, apoi cu avionul.  Nostalgia primelor aparate încă mai persistă prin memorie.

Pentru mine Antonov-urile m-au fascinat în copilărie.  Stăteam pe culmea unui deal și priveam la ele cum lansau parașutiști sau remorcau planoare.

Erau greoaie, se ridicau încet, în cercuri mari, dar zburau.

Au fost folosite și ca avioane utilitare, la pulverizarea ierbicidelor în agricultură.

Apoi au apărut delta-planele, parapantele și costumul aripă.

Recent, (nu în somn 🙂 ) Gary Connery (cel de jos) a reușit cu ajutorul unui costum aripă (genul veveriței zburătoare), în apropierea localității  Henley de pe Tamisa, în data de 23 mai 2012, să aterizeze cu succes, fără ajutorul unei parașute, sărind de la o înălțime de vreo 700 metri. (REUTERS/Eddie Keogh)  Este cea mai apropiată realizare a zborului asemănător cu cel din visurile mele.