Înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii

Aceste cuvinte au ieșit de pe buzele Domnului Isus Hristos, care ne îndeamnă să fim înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii.  M-am gândit cum s-ar traduce în viața omului acest sfat.  De mai mulți ani, vreo două generații de porumbei (numiți de noi familia Mișu: D-l Mișu, D-na Mișu, Mișu Jr. etc) și-au făcut cuib și au crescut pui aproape de geamul nostru.  La vremea meselor, venind și multele lor rude  🙂 am învățat câte ceva despre porumbei.

Porumbeii nu sunt desăvârșiți dar sunt blânzi.  Ei niciodată nu ciupesc dacă îi prinzi în mână.  Poate gem și scot sunete speriate, uneori se zbat puțin, dar niciodată nu ciupesc.

Porumbeii (masculii)  când se întâlnesc încearcă să-și pretindă teritoriul.  Un fel de ceartă :-).  Însă disputa întotdeauna începe cu plecăciuni în fața celuilalt.  Dacă celălalt nu pricepe mesajul, după o insistență îndelungă, atunci se pedepsesc cu bătăi scurte din aripi și cu un „tras de ciuful din spatele capului”.  Niciodată nu încearcă să-și scoată ochii.  Când ajung aici, unul cedează și se retrage.  După aceea pot conviețui iarăși împreună.

Porumbeii sunt sociabili.  Au învățat să fie blânzi și totuși să trăiască în comunitate!  Zboară împreună, călătoresc împreună, caută hrana împreună.

Porumbeii se iubesc.  Au mare grijă unul față de celălalt (mă refer în familie).  Sunt altruiști.  Sțiu ce-i place celuilalt.

Porumbeii știu să-și arate dragostea.

Porumbeii când au pui, îi hrănesc pe aceștia cu însăși hrana din gușa lor.

Când fac un cuib (sumar), doamna stă și domnul îi aduce bețișoare pe care aceasta le clădeste în jurul ei.  El nu se supără când vreun bețișor este lepădat, ci aduce cu sârguință altele până doamna este satisfăcută.

Majoritatea porumbeilor trăiesc în familie („soț”, „soție”) până când moartea îi desparte.

Porumbeii clocesc ouăle împreună, cu schimbul și hrănesc și îngrijesc puii împreună.

Porumbeii își ocrotesc familia de intruși.  Bărbatul îndepărtează pe alți masculi, femela le îndepărtează pe alte femele.  Porumbeii țin la familia lor.

Despre șerpi știu mai puține.

Șerpii știu să-și facă locuința în locuri sigure: sub stânci, sub poduri, în pământ, locuri unde nu pot fi ușor ajunși.

Șerpii, când întâlnesc pe cineva se uită drept în ochi ca să citească gândurile și intențiile.  Ei știu să discearnă în timp util.

Șerpii știu să se retragă atunci când vine o primejdie pe care nu o pot dovedi.

Șerpii mușcă la fundamentul adversarului.  Dacă reușește să doboare temelia, a câștigat.  Astfel ei mușcă picioarele cailor ca să doboare călărețul, mușcă piciorul omului ca să-l învingă pe acesta.

În viața de zi cu zi și în cea de familie, putem trage niște învățături pentru noi.  Care ar fi acestea?