Omul a fost creat de Dumnezeu să fie fericit în Grădina Edenului.  Ce s-a întâmplat?

Era o singură condiție a fericirii: omul să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, pom sădit chiar în mijlocul grădinii.  Ispitit de diavolul, acesta a mâncat, păcătuind astfel, și a fost izgonit din grădină.  Întreg pământul a început din pricina aceasta să decadă.  Totuși, înainte de izgonirea sa, Dumnezeu i-a făcut omului o promisiune ce avea să fie în stare latentă până la venirea lui Isus Hristos, o promisiune că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui și va mântui omenirea din păcatele ei.  Acest fapt istoric a inspirat pictura de mai sus unde pe stâncă, în stânga, este șarpele cel vechi iar în dreapta, în stare latentă Adam, Eva, și Hristos cel răstignit ce avea să vină.  În fundal este sabia învăpăiată ca o lumină, iar jos Adam și Eva părăsind Grădina Edenului.

Dacă dorești întreaga istorisire citește mai jos.  Sunt două capitole din Biblie, o lectură mai lungă dar interesantă.

Gen 2:1  Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
Gen 2:2  În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Gen 2:3  Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentrucă în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
Gen 2:4  Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
Gen 2:5  În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
Gen 2:6  Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
Gen 2:7  Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.
Gen 2:8  Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Gen 2:9  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Gen 2:10  Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
Gen 2:11  Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Gen 2:12  Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
Gen 2:13  Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
Gen 2:14  Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
Gen 2:15  Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească.
Gen 2:16  Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
Gen 2:17  dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.”
Gen 2:18  Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Gen 2:19  Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
Gen 2:20  Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
Gen 2:21  Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Gen 2:22  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Gen 2:23  Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.”
Gen 2:24  Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Gen 2:25  Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.

Gen 3:1  Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?”
Gen 3:2  Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”
Gen 3:3  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
Gen 3:4  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veţi muri:
Gen 3:5  dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”.
Gen 3:6  Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.
Gen 3:7  Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Gen 3:8  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Gen 3:9  Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?”
Gen 3:10  El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentrucă eram gol, şi m’am ascuns.”
Gen 3:11  Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?”
Gen 3:12  Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat.”
Gen 3:13  Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m’a amăgit, şi am mîncat din pom.”
Gen 3:14  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.
Gen 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.”
Gen 3:16  Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.”
Gen 3:17  Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănînci deloc din el,” blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Gen 3:18  spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
Gen 3:19  În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.”
Gen 3:20  Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Gen 3:21  Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.
Gen 3:22  Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să-l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.”
Gen 3:23  Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
Gen 3:24  Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.