De unde atâta frumusețe?

Cine are ochi să vadă, poate observa ușor că este înconjurat peste tot și în tot timpul de frumusețe.  Frumusețea unui nor, a unei brize.  Frumusețea unui răsărit de soare sau a apusului său.  Un cântec de pasăre, un foșnet de ram, zborul unui porumbel.  Frumusețea unui metal ce lucește, frumusețea unei mâini care mângâie.

Chiar și iarna găsești atâta frumusețe.  Unii o calcă în picioare și nici nu o bagă în seamă.

Am fost fascinat de florile de gheață care se formează sub o mână nevăzută.

Chiar așa, absurdul, neantul, nimicul crează așa ceva?

Și ele apar pentru puțin, pentru a bucura un ochi atent și apoi dispar.  Cine este așa larg la pungă cu atâta frumusețe?

Da, există un Dumnezeu care iubește frumosul și ne face și nouă parte din frumusețea Lui.