Școala de zbor

Azi am iesit la Chickamauga Lake… O zi frumoasă și însorită, o zi de odihnă între două furtuni.

M-am dus într-un ungher stâncos, împădurit, departe de lume.  Dedesubt, lacul se zbuciuma din pricina trecerii zgomotoaselor bărci.  Doar lumea din jurul meu avea pace.  Libelulele se așterneau pe stânci la odihnă, iar, lângă mal, o mică broscuță țestoasă înota alene.  Am luat o crenguță, cu gândul s-o ajung, s-o trag spre mine și să facem cunoștință.  Însă, deodată am auzit ciripit intens de pui de păsărele.  Când îmi ridic ochi și privesc mai bine, pe un ram uscat de copăcel, cinci puiuți de rândunică strigau în gura mare către mama și tatăl lor să le aducă în zbor partea lor de hrană.

Și așa, din când în când, fiecare primea câte o porție.  Nu după mult timp, a mai poposit lângă ei pe ram încă un pui.  Era unul dintre frații lor, însă unul care își luase deja avânt și a îndrăznit să zboare.  Ciripind împreună, s-au tot îndemnat unul pe altul și iată că încă unul și-a luat zborul, împreună cu cel care „a spart gheața”.  Astfel, din șase pui, au mai rămas pe ram doar patru, pui care, cu ciocurile deschise, cer insistent mâncare.  Părinții, aduc încontinuu mâncare și-i îndeamnă să zboare, dar lor încă le mai este frică.

Cerul se întunecă, vine iarăși furtuna și toate încep să se ascundă.  M-am uitat câteva clipe la cerul înnourat, la jocul bărcilor pe apă și când mi-am întors privirea spre pista de decolare a rândunelelor, pe ram nu mai era nici măcar un pui.  Să fi zburat toți?  Să se fi ascuns printre crengi?  Cine știe?…  Am pierdut poate unul dintre cele mai importante momente.

Nu!  Nu l-am pierdut.  Zăbovind pe stâncă, i-am văzut zburând pe deasupra copacilor, pe deasupra lacului.  Unul a venit și s-a așezat din nou pe crenguță iar altul poposește după lecția de zbor într-un copăcel, mai aproape de marginea lacului.  Deci toți au reușit să-și ia zborul!  Acum încă doi s-au așezat într-un alt copăcel, iar părinții încă zboară prin jurul lor.  În fața mea, jos în apa care se zbuciumă lângă stâncă se zbenguie o mulțime de peștișori.  Acum, doi puiuți de rândunică stau pe o crenguță și alți doi pe crenguța vecină iar rândunica mamă îi alimentează din nou.  Probabil că este tare mândră de reușita puilor ei.  Acum pot zbura, iar mâine, poimâine, vor fi în stare să se hrănească singuri.  Iar pe deasupra lacului trecea în zbor un stârc singuratic.